America a renunțat să mai fie polițistul planetei!

America tocmai a publicat un document despre Strategia Nationala de Securitate in care spune lumii in doar 33 de pagini ceva ce restul planetei simțea de ceva vreme, dar se făcea că nu vede: „Dragilor, fiecare cu a ma-sii.” Nu sună foarte diplomatic, dar cam asta e ideea, doar că în limbaj oficial. Și e fascinant cum reușesc americanii să spună ceva atât de radical într-o manieră atât de calmă, ca și cum ar anunța ca ploua.

Documentul are trei mari idei, simple, clare și cât se poate de americane. Unu: cu China vrem să facem bani, nu război. Două: Europa să-și vadă de apărarea ei, că are două mâini, două picioare, poate și-un buget. Trei: interesul principal al Statelor Unite este emisfera lor, nu emisfera altora. Pe scurt, America First, dar în versiunea 2.0 — fără dramă, fără morală, doar geopolitică aplicată.

Ce e cu adevărat interesant este ce nu mai apare în document: ideologia. După al Doilea Război Mondial, toată politica externă americană era despre lupta dintre bine și rău, democrație vs. comunism, cu morală turnată în beton. De acolo veneau banii, alianțele, războaiele și niște filme foarte bune. Acum, toate astea au dispărut. China e comunistă? Și ce dacă. Europa are nevoie de protecție? Foarte bine, succes. Ideea de „polițist mondial” a murit, iar înmormântarea e discretă.

Ironic, poziția asta seamănă izbitor de mult cu ce striga stânga americană în anii ’60: „nu vrem să fim polițistul lumii!”. Acum, dreapta americană spune același lucru, doar că în blazer și cravată. Istoria are simțul ei de umor. Negru.

Mișcarea asta pune două mari întrebări: ce face Rusia și ce face Europa? China probabil deschide o șampanie, pentru că îi convine să scadă tensiunile militare și să crească economia. Rusia, în schimb, rămâne cam singură la petrecere. Economie slabă, relații istorice tensionate cu China, Europa agitată lângă ea și o Americă tot mai puțin dispusă să joace rolul de dușman oficial. Dacă Washington și Beijing se înțeleg economic, Rusia riscă să rămână copilul uitat din colț. Si mereu le-a fost frica de asta.

Europa, la rândul ei, trebuie să decidă dacă devine în sfârșit adult sau continuă să joace rolul continentului „mic, dar cu pretenții”. Pentru prima dată în multe decenii, Statele Unite spun clar că nu mai au o „obligație morală” față de Europa și că aceasta trebuie să se apere singură. Asta înseamnă două opțiuni: fie rămâne conglomeratul ăsta de țări care se ceartă istoric pe brânză și pe monede, fie se federalizeaza. Varianta a doua e totuși cam science-fiction, având în vedere că desi Ursula & Co tot incearca asta, e tot mai multa opozitie.

În esență, documentul spune lumii că America s-a săturat să plătească nota pentru toată planeta. În ultimul secol au avut două războaie mondiale, un Război Rece, Vietnam, Irak, Afganistan și o criză financiară globală. Ajunge. Își mută energia în propria curte și lasă restul lumii să se descurce.

Ce urmează? O lume în care fiecare mare putere își ia propriul destin în mâini, iar SUA se ocupă mai întâi de ele însele. O lume mai puțin morală, mai puțin ideologică, dar mult mai sinceră în privința intereselor sale. O lume în care Europa trebuie să crească și Rusia trebuie să se reinventeze, iar China așteaptă să vadă cine greșește primul.

Într-un fel, documentul ăsta nu schimbă lumea. Doar recunoaște cum funcționează ea deja. Cu mai putina ipocrizie si moralitate gaunoasa.