...and justice for all!

Am așteptat până duminică să scriu articolul ăsta despre Justiție, ca să nu fie „vineri la cald”. Între timp au trecut două zile și, surpriză, am ajuns la exact aceleași concluzii. Ba chiar am mai adunat niște argumente.

O să încep cu o analogie pe care unii dintre voi sigur o vor înțelege. Pe vremea lui Ceaușescu ne uitam la televizor și ni se spunea ce bine și ce frumos e în România. Totul era perfect, doar că nu era. Astăzi ne uităm la televizor și ni se spune că problema României sunt doi judecători: unul posibil sub acoperire, cealaltă o variantă mai nervoasă de Șoșoacă, care au spus că sistemul judiciar e nasol.

Asta în timp ce avem un deficit de 8–9%, în timp ce inflația e din nou în jur de 10% — INS o ține la 9% ca să nu sperie lumea cu două cifre — și în timp ce, la anul, ne îndreptăm liniștiți spre o posibilă „variantă Grecia”. Dar nu, problema e Justiția, redusă la două personaje. Peste 100.000 de oameni lasati fara apa de o incompetenta userista cu 3 ani de munca toata viata ei nu i-a miscat pe oameni.

Mai mult: pe 6 decembrie anul trecut, când s-au amânat alegerile, nu s-a ieșit în stradă, nu s-a urlat, nu nimic. Deși anularea votului a două milioane de oameni mi se pare infinit mai gravă decât orice reportaj făcut de Recorder. Dar asta e deja istorie.

Ca să fie clar: da, Justiția are probleme. Are de mult. Și nu cred nicio secundă că se rezolvă cu proteste scoase din sertar de Angie Șerban, organizatoare profesionistă de manifestații, cunoscută pentru afinitățile ei politice de stânga. Justiția nu se repară cu pancarte.

Sa nu mai spunem ca au iesit repede Radu Hossu si Serban Huidu sa lupte si ei in strada, ceea ce mi se pare grotesc deja.

Se repară, poate, printr-o dezbatere reală în societate. Una serioasă. Pentru că problemele sunt reale și le văd foarte clar de când am început să am de-a face direct cu sistemul.

De peste un an fac reclamații împotriva Legiunii Române Getica și a lui Radu Hossu ai asociatilor, care mi-a amenințat familia și pe mine personal cu moartea. Sistemul se mișcă. Lent. Foarte lent. Există lucruri în mișcare, da, dar mă întreb sincer ce s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi avut timp, nervi și bani de avocați. Avocați buni, care costă. Bani pe care foarte mulți oameni nu îi au.

Nu știu cum funcționează Justiția pentru cei fără resurse și fără timp. Și, sincer, nu cred că funcționează bine.

Problema de fond este alta: Justiția pare că se mișcă eficient când trebuie și ineficient când nu trebuie. O contradicție permanentă. Sunt sigur că există oameni ok în sistem. Ar fi absurd să spun că toți sunt corupți sau nenorociți. Dar ar fi la fel de naiv să cred că nu există interese.

Judecătoarea Raluca, noua vedetă a internetului, a scăpat un băiat cu bani care încerca să înece o femeie în piscină, pe motiv că „n-a ținut-o destul sub apă”. Din tentativă de omor s-a ajuns la lovire sau hărțuire. Nu știu ce să mai spui aici. Nimeni nu pare ușă de biserică, dar nici nu poți spune că totul e putred până la os.

Problema mare este lipsa controlului real asupra deciziilor judecătorilor. Nu vine nimeni să spună clar: asta a fost o decizie corectă, asta nu. Și, mai grav, nu există consecințe reale atunci când se greșește grav.

Procesele câștigate la CEDO ar fi trebuit să fie plătite, măcar parțial, de judecătorii care au dat sentințe greșite sau părtinitoare. Asta i-ar face, probabil, mai atenți. Evident, o astfel de măsură trebuie aplicată cu grijă, ca să nu devină un instrument de presiune politică. E o linie fină, dar necesară.

De aceea cred că sistemul american de Justiție, cu jurați, e mai sănătos decât sistemul nostru, unde 2–3 oameni decid totul, iar avocații jonglează cu tehnicalități până conving un judecător.

Și procuratura are nevoie de reformă. Nu e normal să ții dosare 8–10 luni, un an, doi sau zece ani la sertar și să le scoți când îți convine.

Tot ce vedem acum este, în opinia mea, un circ. O schimbare de narativă menită să mute atenția de la problemele reale. Suntem la jumătatea lui decembrie și România nu are buget. Ca de obicei, va apărea pe 27–28 decembrie, va fi trecut rapid prin Parlament, fără a ține cont de opoziție, și ne vom trezi cu surprize: taxe noi.

La începutul anului va veni, inevitabil, ordonanța „trenuleț”, cu alte lovituri. Dar ni se spune că problema sunt doi judecători dubioși care au dat un interviu „reconstituit”, după cum scria chiar pe ecranul Recorder, unei organizații pe care o consider, personal, la fel de dubioasă.

Nu cred în independența Recorder, Rise Project, Snoop sau a altora. Independența nu există. Există bani, interese și comenzi.

Sfatul meu sincer este să nu mergeți pe fentă. Da, sunt probleme în Justiție. Dar problema majoră, acum, este că România se duce în cap economic, iar cei care guvernează din mai încoace n-au făcut absolut nimic ca să prevină asta. Pe mine asta mă preocupă cel mai tare.