Blackout-ul care a stins lumina Europei de Sud

Pe 28 aprilie 2025, Spania, Portugalia și o parte din sudul Franței au primit un reminder brutal că lumea modernă funcționează doar cât timp curentul bubuie în prize. Milioane de oameni au rămas în beznă după ce o combinație de accident, infrastructură fragilă și interconectare excesivă a prăbușit rețelele electrice naționale.

În Spania, Madrid, Barcelona și Sevilla au intrat în stand-by: metrouri blocate în tuneluri, aeroporturi reduse la întuneric, semafoare moarte și rețele de comunicații prăbușite. La Lisabona, scena a fost la fel de sinistră – spitalele au trecut pe generatoare, iar orașul s-a transformat într-un haos de claxoane și lumânări.

Cauza imediată? Un foc în sudul Franței care a topit o linie de înaltă tensiune. Dar, ca orice tragedie serioasă, ce s-a întâmplat a fost doar vârful icebergului. Sub apă, stătea putrezită de mult întreaga construcție energetică a Europei de Sud: rețele interconectate fragile, investiții insuficiente în modernizare, încăpățânarea de a trăi din iluziile energiei verzi fără să întărească sistemele de distribuție și securitate.

Blackout-ul a arătat că, deși visăm la „integrare europeană” și „tranziție verde”, în realitate suntem mai vulnerabili ca niciodată. S-a văzut că o simplă problemă tehnică într-o țară poate trage în jos un întreg continent, ca atunci când veriga cea mai slabă crapă și îți pică toată instalația de Crăciun.

Și nu doar infrastructura clasică a cedat. Sistemele digitale sofisticate, menite să gestioneze variabilitatea energiei regenerabile, au fost la fel de utile ca o parolă uitată. Oricât de bine sună „50% energie regenerabilă” în Spania și „zile 100% verzi” în Portugalia, adevărul e că fără o rețea modernizată și protejată cibernetic, aceste victorii ecologice sunt simple povești de adormit investitorii.

Pe fundalul blackout-ului au apărut și suspiciuni de cyberatac. Oficiali din Spania și Portugalia investighează dacă cineva – deși oficial „nu avem dovezi” – a profitat de vulnerabilitățile rețelelor pentru a amplifica haosul. Nu de alta, dar în ultimii ani, Spania a tot fost în vizorul hackerilor, pe fondul tensiunilor legate de Ucraina, Magreb și NATO. Inca sunt socat ca nu a aparut vreun Radu Hossu, sa zica ca au fost rusii.

Și economic, factura e usturătoare: pierderi de sute de milioane de euro, turism afectat grav, industria blocată. Estimările timpurii spun că doar Spania ar putea pierde 0,5% din PIB-ul trimestrial. Adică o găurică deloc neglijabilă pentru o țară care oricum suferă după pandemie, inflație și crize succesive.

Ce e și mai trist? Asta nu e o întâmplare unică. În ultimii ani, blackout-uri similare au lovit Australia de Sud (2016), Texas (2021) și chiar Regatul Unit, într-un episod mai mic în 2019. În toate cazurile, combinația de energie regenerabilă volatilă, rețele suprasolicitate și lipsa de redundanță a produs rezultate previzibil de catastrofale.

Concluzia? Energie verde da, dar cu cap. Și capul trebuie folosit nu doar să pună panouri solare peste tot, ci să investească și în stocare, în rețele inteligente și mai ales în securitate cibernetică. Altfel, visul european eco se poate transforma într-un coșmar în care stăm pe întuneric, cântând balade la lumânare despre sustenabilitate.

Între timp, poate învățăm și noi, românii, ceva: nu tot ce zboară e energie verde funcțională. Și nu toate blackout-urile vin doar din neglijență: unele sunt doar inevitabile într-o lume interconectată prost.