Nu ai certificare? Nu e panica, te rezolva baietii din Delhi!

Certificarile au ajuns in ultimii ani la mare moda si s-a umplut piata de ele. Cererea a crescut foarte mult din cauza inabilitati celor ce recruteaza de a verifica satisfacator adevaratele abilitati ale candidatilor.

Atat din partea recruiterilor care nu stiu backend de frontend cat si a managerasilor promovati aiurea, a aparut o nevoie de siguranta cu privire la ceea ce ei cred ca e un proces impartial de alegere a angajatilor. Asa ca multi, neavand habar despre ce implica jobul x sau y, au inceput sa ceara certificari. Ca aia e dovada ca Dorel stie ce face, da? Ma rog, o metoda care a adus si mai multi cretini in campul muncii, spre durerea de cap a colegilor.

Am lucrat anul trecut, la un job de agile coaching cu un asemenea fenomen, care avea 6-7 certificari in metodologia de management de proiect Agile si o lipsa crunta de intelegere a realitatii aplicarii ei. Omul chiar credea toate ineptiile spuse de aia pe la cursuri, ca sa creeze materie de certificare si ignora linistit o realitate mult mai complexa. M-am carat de acolo si i-am lasat sa se spele pe cap cu expertul, ca nu destept cretini pe timpul meu si cu un potential crescut de ulcer.

Cum isi iau toti astia tonele de certificari, pe care mai nou le atarna pe la numele de pe Linkedin? Ca da, din pacate pana si eu mi-am pus la headline “certified” ca sa vada recruiterii care nu au habar pe ce lume sunt. Ca si certificarile pe care a trebuit sa le iau dupa 10 ani de practicat jobul ala, bani atuncati si timp pierdut!

Sa le obtii e simplu, bani sa ai! iti apare intr-o zi in Linkedin un mesaj ca asta, din care am primit tone:

Nidhi din New Delhi, India, ma ajuta sa ma certific, dragilor. In loc sa blochez si sa raportez, ca sa mai faca inca un profil fals, am zis sa vad care e oferta. Baietii ofereau doua variante: una in care iti te antrenau ei cu “highly interactive videos” ca doar stim cu toti ce meseriase sunt alea pe youtube facute de indieni cu engleza aia specifica. A doua varianta, era the real deal, luau ei examenul pentru tine:

In felul asta luam examenul de PMP (de ala intrebasem) pe 1399 dolari + taxele de examen. Nu conta cata materie stiam, cata engleza macar, platesti si iesi project manager. Misto, nu? Investesti cu baietii astia vreo 7-8000 de dolari si iesi toba de carte si un cosmar pentru viitori tai colegi, ca tu habar nu ai de nimic de acolo. Mai citesti una alta eventual sa para ca stii si ajungi ca “coach”-ul ala de care ziceam mai sus, care era tot din zona aia geografica.

Dar hei, sefutzii aia si recruiterii sunt scosi daca faci vreo boacana, ca doar te-au luat certificat, nu? Si nu te-a mai verificat nimeni, ca fie nu avea cine, fie nimerisei unul care a luat examenul la fel. Sau l-a luat si avea practica zero.

De aia e o idee buna, cand angajezi pe cineva sadiscuti cu el si chiar daca nu esti un expert sa intelegi cat il duce capul si cam ce a facut inainte. Si sa ai pe cineva cu tine care stie in ce consta jobul ala. Asa am intervievat oamenii mereu, nu cu ochii pe bullshit-ul din CV si pe certificari. Ca aduni numai tampiti asa.