Coaching de normalitate: nu te astepta ca patron/manager sa ai oamenii alaturi neconditionat!

Inainte sa devin corporatist pe la Ubisoft si EA, am avut un ultim job d-asta mai cringe, la o firma care verifica pe cei ce luau credite personale doar cu buletinul.

Adica vreo 20 de oameni, sardele intr-un apartament cu 4 camere pe la Eroilor in Bucuresti, spre oroarea vecinilor care faceau spume ca fumam pe balconul unde era ghena si faceam galagie. Perfect ilegal ca si bioru, dealtfel, salarii la negru, minimul pe cartea de munca, tot tacamul.

Patronachele era un strainez, cred ca turc ceva sau cipriot, nu mai retin, care credea ca e tatal nostru si noi suferim si ne bucuram alaturi de el. Isi punea sefele de tura (2 creaturi sinistre) sa se roage de noi sa facem overtime pentru sarbatori, sa ne tina calmi cand intarzia salariul, d-astea de “suntem o familie”.

Ca lumea navalea la credite cu ocaziile alea si nu putea sta fara oameni la verificat. Ca e nasol de afacerea lui si o sa dea bonus si overtime, ca Ceausescu 100 de lei, sau ma rog, un milion cat era atunci. Si lumea accepta, magulita cumva si de raspunderea pe care o aveau si motivata de bani.

Fiind majoritatea studenti si tineri, rahaturile astea tineau incredibil de bine. Drept e ca eram si rupti de foame si banii aia in plus erau ceva. Dar toate bune si frumoase pana cand, intr-o seara, am vazut cu totii de pe balcon noul Tuareg al marelui sef, dupa o intarziere de salarii de vreo 10 zile. Atunci am inteles si noi cum sta treaba cu “familia de la birou” si sa intelegem sefu'.

A doua zi aplicam la 3 joburi si m-am carat in 2 saptamani de acolo, cu nitel scandal chiar, ca se gandisera sa imi dea doar salariul de pe cartea de munca nu si restul. Ca lasam firma la greu si veneau sarbatorile, atat de ticalos eram!

Dupa ce le-am explicat ca le aduc de la Garda Financiara (asa se numea ANAF atunci) pana la Pompieri si Camera de Munca, ca e ilegal sediul si or sa dea spaga de or sa latre cateva sute de salarii de ale mele, s-au calmat instant si au marcat toti banii. Nu ezitati niciodata sa faceti asta.

Si nu a fost deloc unicul caz de manager / patronache care crede ca angajatii sufera alaturi de el si compania sa cand sunt probleme sau ca se bucura cand reuseste ceva. Chiar la Ubisoft faceau asta, cand ne stressau sa facem overtime ca planificasera ei super prost jocurile si lansarile erau un cosmarde overtime de fiecare data.

Oamenii astia sunt atat de rupti de realitate, incat cred ca toata lumea e acolo, langa ei, devotata trup si suflet profitului lor, ca doar na, ei sunt taticii nu? Am lucrat cu startapisti care aveau aceleasi iluzii, ferm convinsi cum stam toti gramada sa suportam firma, desi ei nu aveau nicio problema sa concedieze oameni cu fiecare ocazie.

Apoi veneau si spuneau “l-am concediat pe X ca sunt probleme cu profitabilitatea, acum trebuie sa muncim mai mult ca sa compensam si sa devenim profitabili". Si normal ca la o faza din asta, te duci frumos si muncesti din greu, dar la o alta firma, ca e clar ca nu o scoti la capat cu cretinul.

Acum nu zic nici sa ni se rupa de firma la care muncim si sa nu miscam un deget in plus fata de ceea ce trebuie sa facem. Nici asa nu e ok si in fond, daca nu e de rahat, e interesul nostru sa mearga bine. Dar nu te astepta ca manager sau patron ca lumea sa-ti moara la birou si sa-si nenoroceasca vietile ca sa mai scoti tu un bonus sau profit mai mare.

Asta merge, de cateva ori, cu unii angajati, dar niciodata nu o sa tina cu toti, mereu. Si cand incepe sa miroasa a asa ceva si puteti, plecati cat mai repede de acolo. Nu, nu o sa fie mai bine niciodata. Cum nici salariile nu se vor mai plati vreodata cum trebuie, daca a existat o intarziere deja.