Te angajezi intr-o firma unde nu ai mai lucrat. Ti-au dat cat vrei, totul e ok, ca de aia ai aplicat, toate bune si frumoase. Ce faci ca proaspat aterizat?
Pai incepi sa te interesezi de ce ai de facut, de oameni care sa iti arate, sa iti povesteasca. Si te agiti sa arati ca faci chestii, ca e bine, ca nu te-au luat degeaba. Dar ce sa vezi? Tuturor li se rupe.
Azi asa, maine asa, pana te prinzi ca realmente nu doar ca celorlalti li se rupe, dar nici nu sunt consecinte pentru asta. Si se mai uita si ciudat la tine cand vad ca te agiti, aproape ca ii deranjezi pe ceilalti.
Pai la momentul ala incepi si tu sa te adaptezi si usor usor, sa ti se drapeleze si tie. Nu doar ca e comod, dar te mai injura dracului si colegii daca te omori cu munca, ca dai exemplu prost. Or sa trebuiasca si ei sa faca la fel daca remarca sefii si ei nu au chef.
Si nu conteaza de ce nu au chef macar, conteaza ca nu o fac si ca merge si asa. Si faci si tu si vezi ca e bine pana la urma si pleci si odihnit acasa la sfarsitul zilei. Prost sa fii sa te mai agiti nu?
Chestia asta nu se povesteste la cursurile de management si cultura corporatista si nici nu ii invata nimeni pe sefuti. Ca daca ai deja o cultura interioara de lene si miserupism nu o poti schimba usor. Ba chiar e imposibil.
Singura solutie e sa angajezi o echipa 100% noua si proaspata pe un proiect si sa pui un lead care face treaba. Apoi sa repeti schema sau sa muti din ei in echipe strict controlate unde sa nu se adapteze la lene. Cam greu si asta. De cele mai multe ori nu iese oricum, ca si middle-managementului li se rupe. Si e cultura asta, de sus pana jos, care te face sa te intrebi cum dracu mai merge firma aia.
Si majoritatea asa merg. Asa sau pe filmul celalalt, cu agitatie multa, dar pana la urma, tot inutila. Dar se agita lumea sa se vada asta. Asa-s 90% din firmele marisoare, fara nicio exagerare. Si in marea de leaderi, intelepti, vizionari nu se prea ocupa nimeni de asta, pentru ca nu se vorbeste de asa ceva. Se stie, se conmenteaza, dar nu se vorbeste. Pentru ca toti sunt produsul culturii si de ce sa o schimbe, daca se poate asa?
Vă pot da mărturie de adevărul aserțiunii Părintelui Managementului sec.XX, Petre Drucker!
Argument:
În firmele cu o cultură toxică Strategia nu mai există! Deloc!
Deci Petre Drucker avea dreptate!
q.e.d.
Ohoho, și va fi și mai rău și mult mai rău, că din urmă ies din ,,școale" nu numai miserupiști, dar și proști bâtă, care nu numai că nu știu nimic, dar nici măcar nu știu să se exprime.
În orice caz, pentru că sunt ,,friptă" în toate felurile de ,,firme" d-astea, unde la fiecare nou angajat la care statul oferă ceva subvenții de vârstă, angajatorului îi crește o mașină nouă în curte.
Așa că le urez ,,succesuri" patronilor că nu au fost mulțumiți de decrețeii lui Ceaușescu, acum vor avea de face cu angajați pretențioși și cu personalități de sticlă.