În vremurile vechi, cand familia vedea că ești, în mod evident, prost și nu te pricepi la nimic, în funcție de sexul pe care îl aveai, se întâmplau două lucruri.
Problema este că lichelele se organizează mai bine, au foarte mult tupeu, avansează în poziții bune și își iau alături oameni slabi (proști, cum le zici tu) pentru că ăia deștepți i-ar încurca. Și așa proliferează și unii, și alții. Iar marea problemă este că oamenii deștepți sunt de regulă comentatori. De aceea te admir pentru munca pe care o faci cu Patria Prima, că ai intrat în joc.
Bună postare. Ma implic în blocul unde stau ca să șterg mizeria lăsată în toată partiile și colturile scări și prostii care n au făcut de 20 ani nimic, ma fac prostu care a venit de 2 ani și de ce fac și de ce chem politia locală ca să aplice legea, unde lucruri lăsate de muzeu și spun ca au nevoie la BuyBack, TV cu lămpi. Deranjez liniștea scării... satul de prostii(leneși)
Imbecilii sunt puși pe poziții de conducere pentru că sunt ușor de corupt moral; sunt marionete bune pentru a crea haosul de dinaintea soluțiilor care se vor băga pe gâtul celor care muncesc și vor să-și vadă de treabă liniștiți. Teatrul are scopul ca cei care produc câte ceva să nu se gândească de două ori la consecințele soluțiilor impuse și să halească narațiunea salvatoare, renunțând la parte din drepturile lor.
Ca absolvent de filozofie (cu master) și de marketing, și ca fost student (2 ani de zile) la științe politice, părerea mea sinceră e că tot rahatul a dat pe afară de când politica a devenit „o profesie”. „Profesionalizarea politicii” rosteau cu gura plină toți ăia de la Șt. Politice!... și eu nu înțelegeam de ce, că majoritatea profilor de pe acolo - C. Preda, Stanomir, Radu Carp, răposatul Daniel Barbu, Iulia Motoc, Petre Fudulu, Gh. Stoica și mulți alții - erau, fără să exagerez, complet cretini. Dar ei dădeau diplome de „specialiști în politică și științe administrative” pentru niște unii care învățau o spoială de filozofie, o spoială de economie, o spoială de istorie etc. Câte ceva din de toate și nimic concret. În realitate, avem nevoie de revenirea la epoca în care politica NU era o profesie, în care activismul social NU era o profesie, în care a fi funcționar public NU e o carieră tentantă. Avem nevoie de revenirea la o epocă în care să poată ajunge politician sau să aibă un cuvânt de spus în funcțiile publice și niște oameni care n-au nicio legătură cu domeniul politicii, de exemplu un medic, un mecanic auto, un profesor de istorie, un fermier, un militar etc. pe care oamenii să-i voteze și să-i pună în funcție doar fiindcă sunt buni profesioniști în ceea ce știu ei să facă, nu fiindcă au învățat „câte puțin din de toate” devenind, astfel, politicieni cu patalama. Ca societate, ar trebui să facem indezirabilă cariera de „politician” dacă vrem să ne salvăm de la dispariție. Să stai 2-3 mandate pe o funcție, dar apoi să te reîntorci la medicină, inginerie, agronomie și orice altceva e meseria ta de bază.
Problema este că lichelele se organizează mai bine, au foarte mult tupeu, avansează în poziții bune și își iau alături oameni slabi (proști, cum le zici tu) pentru că ăia deștepți i-ar încurca. Și așa proliferează și unii, și alții. Iar marea problemă este că oamenii deștepți sunt de regulă comentatori. De aceea te admir pentru munca pe care o faci cu Patria Prima, că ai intrat în joc.
Bună postare. Ma implic în blocul unde stau ca să șterg mizeria lăsată în toată partiile și colturile scări și prostii care n au făcut de 20 ani nimic, ma fac prostu care a venit de 2 ani și de ce fac și de ce chem politia locală ca să aplice legea, unde lucruri lăsate de muzeu și spun ca au nevoie la BuyBack, TV cu lămpi. Deranjez liniștea scării... satul de prostii(leneși)
Imbecilii sunt puși pe poziții de conducere pentru că sunt ușor de corupt moral; sunt marionete bune pentru a crea haosul de dinaintea soluțiilor care se vor băga pe gâtul celor care muncesc și vor să-și vadă de treabă liniștiți. Teatrul are scopul ca cei care produc câte ceva să nu se gândească de două ori la consecințele soluțiilor impuse și să halească narațiunea salvatoare, renunțând la parte din drepturile lor.
Asa e
Cum se spunea in scoala: elevii de (sapte) vor ajunge sa fie sefii alora de zece.
Conducătorii ăia de șapte au fost prin anii 2000. Ăștia de acum sunt corigenții și repetenții.
Ca absolvent de filozofie (cu master) și de marketing, și ca fost student (2 ani de zile) la științe politice, părerea mea sinceră e că tot rahatul a dat pe afară de când politica a devenit „o profesie”. „Profesionalizarea politicii” rosteau cu gura plină toți ăia de la Șt. Politice!... și eu nu înțelegeam de ce, că majoritatea profilor de pe acolo - C. Preda, Stanomir, Radu Carp, răposatul Daniel Barbu, Iulia Motoc, Petre Fudulu, Gh. Stoica și mulți alții - erau, fără să exagerez, complet cretini. Dar ei dădeau diplome de „specialiști în politică și științe administrative” pentru niște unii care învățau o spoială de filozofie, o spoială de economie, o spoială de istorie etc. Câte ceva din de toate și nimic concret. În realitate, avem nevoie de revenirea la epoca în care politica NU era o profesie, în care activismul social NU era o profesie, în care a fi funcționar public NU e o carieră tentantă. Avem nevoie de revenirea la o epocă în care să poată ajunge politician sau să aibă un cuvânt de spus în funcțiile publice și niște oameni care n-au nicio legătură cu domeniul politicii, de exemplu un medic, un mecanic auto, un profesor de istorie, un fermier, un militar etc. pe care oamenii să-i voteze și să-i pună în funcție doar fiindcă sunt buni profesioniști în ceea ce știu ei să facă, nu fiindcă au învățat „câte puțin din de toate” devenind, astfel, politicieni cu patalama. Ca societate, ar trebui să facem indezirabilă cariera de „politician” dacă vrem să ne salvăm de la dispariție. Să stai 2-3 mandate pe o funcție, dar apoi să te reîntorci la medicină, inginerie, agronomie și orice altceva e meseria ta de bază.