O sa admit public ca mereu mi-a placut sa trolez, pe toare retelele sociale pe care am fost. Da, inclusiv pe Linkedin, trolez la greu USR Zitec si desigur ANIS. Ah si ocazional diversi manageri care bat campii, am o pasiune pentru asta. Si sa stiti ca nu o fac degeaba, odata trolatul unui mare sef al unei mari firme listata la BVB mi-a adus un job bun chiar. Desi eu trolam sincer, nu asta am intentionat, dar esenta e sa folosesti chestii adevarate cand o faci! Omul a apreciat.
Revenind, trolatul este o arta, pe care putini o stapanesc corespunzator si care poate deveni un sport sau un amuzament ocazional, cand vrei sa iei o pauza. E ca o partida de carti sau de sah virtual, sa stiti. E drept ca nu pentru toata lumea.
Nu merge sa trolezi daca te enervezi foarte repede, ca arta intr-un duel de trolat e sa nu injuri, vorbesti urat, sau daca o faci, sa fie intr-un context haios. Daca te apuca nervii instant nu o sa fii bun la asta. In duelurile serioase, cine se enerveaza, injura, sau da block celuilalt, pierde.
Sa va dau un exemplu mai clar. Pe Linkedin ca pe Linkedin, ca acolo o fac intre niste limite, dar adevaratul teren de lupta este Twitter. Acolo, daca scrii ceva gen “trebuie facuta pace in Ucraina” apar instant copilasii NAFO si incep sa te injure, sa te faca putinist etc. Eh, daca ai timp, esti in toane, sau te plictisesti, arta e sa-i faci pe ei sa se potoleasca sau sa iti dea block, pentru ca acolo nu e ca pe Facebook, nu poti sterge comentariile.
Asa s-a trezit intr-o zi cu soare un baietas sa ma faca in toate felurile, din cauza unui comentariu despre Ucraina, care nu ii dadea lui bine la doctrina. Era clar ca omul e antrenat, mistoul normal nu mergea la el, asa ca trebuia “facut cu capul”, in niste limite. Ca postez si acolo de pe un cont validat, cu numele meu real. Bine, mai injur eu, dar mai cu perdea.
Asa incepe duelul, unde esentialul este sa mergi pe una, doua directii si sa nu lasi adversarul sa te devieze prin intrebari capcana sau mistouri. Cea mai mare greseala e sa raspunzi la ce te intreaba sau la mistourile sale si sa il lasi sa continue discutia. Iti formezi din start o tema, doua si pe alea o tii.
Cel mai frumos e sa spui chestii horror, dar neverificabile, in asa fel incat respectivul sa inceapa sa se scuze sau sa nu stie ce sa zica. Asta avea un nume destul de comun, asa ca i-am zis ca am auzit ca a fost la inchisoare. Daca insista gaseam un dosar cu numele lui pe portalul de la justitie si ziceam ca este el. Omul a fost total incurcat, a inceput sa se scuze, era dezorientat, a mers perfect, a uitat si sa mai injure.
A doua faza importanta e sa folosesti orice informatie o ai contra adversarului. El se folosise deja de asta, cautandu-ma online. Pentru ca omul facuse misto de mine postand poze din social media mea si spunand ca-s asa si pe dincolo, i-am demonstrat ca e pe invers si din asta nu l-am scos. Ca hartuieste barbati online si e homosexual. Repet, secretul este repetitia, ignori ce spune si reformulezi mereu aceleasi acuzatii, pana realizeaza ca se face de ras.
Dupa o vreme a cedat si mi-a dat bloc, ceea ce m-a dezamagit nitel, asteptam sa tina niste zile. Ca arta este sa te opresti azi de exemplu, il lasi o zi doua si incepi cu “hai mai ca tot astept, ia zi, admiti ca ai facut X?” Unde X este una din temele de care v-am spus. Si tot asa.
E o tampenie? Absolut, e timp pierdut si curent consumat. E amuzant? Pentru unii da, altii o sa zica ca e imatur. Pentru mine e ca o partida de Hearthstone sau de Warcraft Rumble, te amuzi nitel, iti mai dezvolti vocabularul si logica si ajuti cate un prost sa faca ulcer.
O sa imi iau hate pe articolul asta? Sigur ca da, dar asta m-a preocupat zilele astea si asta scriu :)) Urmariti-ma, subscrieti si dati share pentru cat mai multe sfaturi de social media de la un sensei de trolling!!!
Am ras puțin. Dar doar puțin, e atât de adevărat ce ai zis. 🙂
Nu prea vad de ce sa-ti iei hate. Esti autentic in ceea ce scrii si macar asta cere un pic de apreciere.
.
P.S. Care e nivelul maxim? :)))