Daca nu-ti place jobul sau nu esti bine platit, pleaca, dar nu-ti bate joc!
In urma unui comentariu ceva mai rautacios al meu de pe Linkedin, legat de performantele angajatilor din agentiile CEC am avut o discutie cu cineva care mi-a spus ceva gen “lasa-le saracele ca muncesc mult si sunt prost platite”.
Dupa cum am mentionat si in discutia respectiva, eu nu am pic de simpatie fata de argumentele de genul asta. Din cel putin doua motive, chiar.
Primul este ca daca poti mai mult, faci mai mult, nu stai intr-un job de rahat si te plangi ca e nasol. Eu am fost receptioner la o sala de sport, apoi am verificat fraierii care luau credite cu buletinul la Altex intr-un apartament sordid de la Eroilor, platit pe sub mana si cu banii intarziati mereu.
Asa ca am ales sa le zic ceva de rude si m-am dus tester la Ubisoft, pe bani ceva mai putini, dar in 3 luni de la angajare, ma mutam deja la Data Management pe un salariu mai mare ca inainte. Oportunitatile apar daca le faci sa apara, nu o sa vina Zana Maseluta sa iti spuna “ Corina draga, nu mai sta la CEC, mergi la firma x pe postul y!". Iti mistu frumos curul si incepi sa cauti.
Si apropo, la Ubisoft cand au inceput sa se magareasca cu banii - platesc infect, si e tot socialismul de cumetrie din lume acolo, evitati! - ma-am carat la Electronic Arts. Si asa mai departe, dupa cum am povestit recent aici.
Deci exista moduri de a o face, daca am putut eu, o pot face si altii, ca nu-s mai cu mot, da?
Al doilea motiv pentru care am zero simpatie fata de cei ce se plang de jobul lor este admiterea realitatii. Sunt unii care atata pot. Am cunoscut oameni care literalmente nu aveau puterea mentala sa faca un job mai complex si sunt extrem de multi asa. Efectiv nu ii duce capul mai mult. Sau nu au rabdare sau nu se pot concentra, sau nu au chef, nu le scrie in karma, whatever. Motive.
Astia ar trebui sa incerce totusi si daca vad ca nu pot sa accepte ca atat se poate si sa o ia ca atare. Stiu ca e usor de zis dar foarte greu de facut, dar asta e sinistrul adevar. Daca ai material genetic doar de sofer de taxi, accepta ideea ca atare, nu-ti umple de rahat viata singur. Si, foarte important, incearca sa iti faci treaba bine, pentru ca de aici a inceput problema de fapt. De la atitudinea fata de munca a tanticilor de la CEC, despre care am detaliat aici de ce mi s-a pus pata asta vara. Daca nu esti genial dar ai o atitudine okla munca, poti ajunge departe, am vazut oameni in situatia asta.
Daca aia e tot ce poti face, fa-o naibii bine, nu te razbuna pe clienti pentru ca tu esti platit prost sau ca nu poti mai mult. Ca aia nu au nicio vina si faza in sine e de rahat, fa jobul ca lumea sau lasa pe altul!
Cate exemplare din astea nu intalneam cand faceam munca de avocat prin Romania...
Erau peste tot. In special prin ministere. Usor de speriat daca stiai cum sa ii iei. Dar daca ii speriai prea tare nu mai faceai nimic cu ei.
Da, si eu sunt de acord ca bagatul picioarelor in job-ul care nu iti mai convine este o proasta atitudine. Am facut-o o data, la un job unde sefutii, aveau o traditie ca atunci cand cineva demisiona si il incarce cu toate rahaturile posibile in perioada de preaviz. Stiam ca vor veni si pe mine, ca eu aveam un preaviz de 6 saptamani, si de multi ani imi purtau sambetele... Isi pregateau artileria grea pe mine si jubilau de bucurie (genul de task-uri "te duci in noaptea asta cu trenul la Deva, ca avem proces maine dimineata acolo" etc). Stiam si nu m-am lasat incalecat... Din contra le spuneam in fata, ca nu execut. "Ce puteti sa-mi faceti? Sa ma concediati?" Incercau ei sa mearga la sef sa ii spuna ca vor sa ma concedieze atunci pe moment, dar ala ii trimitea la plimbare. Preavizul meu era si pentru predarea unor dosar importante...
Seful ala m-ar primi si acum inapoi, dar nu m-as mai intoarce... A vrut in 2021 sa ii dea afara pe sefuti si sa ma aduca pe mine inapoi, dar nu mai aveam eu chef de comedy-show...
Pot sa-ti confirm: in zece ani de banca, am intalnit foarte multe exemple de persoane care se incadreaza in categoria "lasa-le, saracele, ca muncesc mult si sunt prost platite!" -- culminand, in cele 3 luni petrecute la OTP, cu o colega care in fiecare zi se plangea de sefi si ii bodoganea intruna. Era acolo, pe aceeasi pozitie, de 14 ani. Ori, dup-atata timp, sa te supui singur la asemenea cazne se cheama ca esti masochist si nimeni n-are vreo vina pentru ce ti se intampla, in afara ta.
.
Iar sa te razbuni pe client pentru cum o duci tu (ori ti se pare c-o duci, fiindca am intalnit si exemple din astea: oameni care se vaicără constant, dar nici nu se spetesc muncind) e -- pur si simplu -- de porc. Radem, glumim cu corporatistii, corporateza si customer service-ul dar, at the end of the day, profesionalismul e un reper imuabil.
.
Sau, ma rog, asa vad eu lucrurile, iar eu stiu ca-s demodat...