Cine mai are dubii că Uniunea Europeană și Statele Unite știu exact cât de coruptă este clasa politică din România trăiește încă în lumea basmelor. E imposibil ca niște structuri care dețin rețele uriașe de informații, ambasade hiperactive, servicii de intelligence interconectate și parteneriate strategice să nu știe ce știe orice român de rând: că țara e condusă de o mafie instituționalizată.
Adevărata întrebare este alta: de ce tolerează acest lucru? iar răspunsul e simplu și neplăcut: pentru că e convenabil.
Un politician corupt este, prin definiție, un politician vulnerabil. Iar un politician vulnerabil este perfect pentru o lume dominată de influență și interese economice. Nu trebuie să-l ameninți, nu trebuie să-l convingi – îi arăți doar dosarul.
În momentul în care corupția devine sistemică, ea nu mai e o problemă de etică, ci un mecanism de control geopolitic. România, în acest sens, este un model de stat “manevrabil”: primește fonduri, adoptă directive, execută decizii venite de la Bruxelles fără prea multe întrebări.
Cei care ar trebui să fie independenți – politicienii, funcționarii de rang înalt, magistrații – nu sunt decât piese într-o rețea de compromisuri. Iar Bruxelles-ul știe exact ce face. Dacă ar fi vrut să curețe clasa politică românească, o putea face în 48 de ore. Avea toate instrumentele: audituri de fonduri europene, controale anticorupție, suspendări de finanțări. N-a făcut-o. Pentru că nu vrea oameni incoruptibili, ci oameni obedienți.
În ochii marilor puteri, România este utilă așa cum e: o țară mică, docilă, dispusă să spună „da” la orice vine de sus, de la ajutoare militare până la politici economice care sufocă mediul privat. Un guvern curat ar fi mult mai imprevizibil. Un guvern integru ar începe să pună întrebări:
– De ce vindem energie ieftină și o răscumpărăm scump?
– De ce trebuie să importăm reguli care nu funcționează aici?
– De ce să trimitem resurse și bani acolo unde pierdem suveranitate?
Cei de la Bruxelles preferă, așadar, stabilitatea falsă a unui sistem corupt în locul haosului sănătos al unei reforme reale. Iar Washingtonul privește mulțumit – România e aliat strategic, bază militară, teren de manevră, piață de consum și un excelent laborator de obediență democratică.
Să nu ne amăgim: când știi că cineva e corupt și îl lași acolo, nu mai ești doar complice – ești regizorul.
Iar România, din păcate, joacă de 35 de ani într-o piesă prost regizată, dar foarte convenabilă pentru marile capitale.
Foarte bun, concis si al naibii de dureros derapaj ...
Logica se aplica inclusiv la serviciile secrete interne. Si Securitatea isi doreste politicieni corupti. Intreaba-te sincer, daca ai fi la varful securitatii, si-l prinzi pe unul cu ceva in neregula, preferi sa-l vezi in puscarie sau sa ramana acolo unde este controlabil? Daca in locul lui vine unul despre care nu stii nimic dar care este controlat de servicii straine (rusi, americani, belgieni)? Iar asta e valabil indiferent daca esti patriot (daca vrei binele tarii e bine sa ai unul in parlament care sa asculte de tine) sau nu (daca vrei sa dai contracte cu dedicatie e bine sa ai unul in guvern care te asculta). E o cursa a inarmarii cu fanarioti a conducerii fiecarei tari. Fiecare tara cheltuie procente importante din PIB ca sa tina la distanta "santajatii celorlalti" si sa-i puna la varf pe "santajatii nostri". Colac peste pupaza, daca nu ai oameni santajabili in politica, risti sa te trezesti in pozitii de decizie cu oameni cinstiti care cred in lucruri gresite (ex: ca e bine sa distrugi baraje ca sa salvezi broaste). The world is f****d!