Fiti paranoici cand mergeti la doctor!
Momentul in care o matusa i-a luat bunicii mele un dictionar medical a ramas indelung in memoria familiei mele. Ceva mai neinspirat cu greu se putea face si desigur ca a studiat bolile si le si avea pe toate, concomitent. Daca se ducea la un doctor care nu-i dadea o reteta cat China cu medicamente sau nu-i zicea ca e pe moarte, se supara rau de tot.
Dar mult mai rau e cand dai peste un doctor care are apucaturi d-astea, de a vedea probleme peste tot si de a te umfla cu medicamente. Dupa cum v-am mai povestit prin martie am fost la o tanti la Regina Maria si a declarat ca am facut pre-infarct deja. Da da, statea acolo in fata mea, incercuia cu pixul un EKG si zicea ca e nasol.
Dupa aia m-am dus la alt doctor, si ala pe filmul gresit, care m-a umflat cu medicamente, preventiv. Nazismul medical, aia se intampla, aia facem, nu gandim! Desi a zis ca EKG-ul ala nu inseamna nimic nasol, ci e o variatie normala. Cum au mai zis si alti doi dupa, unul subliniind ca domnisoara de la Regina Maria a lipsit de pe la cursul de EKG, fiindca existau aparent niste ipostaze in care iesea variatia respectiva, dar nu era cazul.
Cat m-am tot plimbat intre astia, stressat, a ajuns si tensiunea arteriala sa creasca ca draci, eu coleric + stress, a iesit de cateva ori 140+. Respectivul doctor de care ziceam ca era pe nazism, a scris cu manuta lui “Hiper tensiune arteriala gradul 1, risc foarte mare”si mi-a dat pastile. Daca aveam 16, probabil scria “Hiper tensiune arteriala Gradul II, chemati popa!".
Sa fie omul sigur ca nu mor de inima, desi s-a demonstrat ca tensiunea luata in cabinete, spitale etc iese uneori mare din cauza asa zisului “sindrom de halat” cand esti incordat, stressat etc. Dar noi medicim, nu gandim!
Asa ca si-a luat Sebastian frumos tensiometru Omron, cica asta e golden standardul, si a vazut ca tensiunea aia de atunci disparuse ca prin farmec dupa ce s-au lamurit lucrurile cu diagnosticele aberante. In concluzie, m-am dus si eu la un doctor specialist recunoscut ca fiind foarte bun si i-am aratat masuratorile, iar omul a zis sa termin cu prostiile si sa las medicamentele alea.
Nu v-am scris toata povestea ca sa ma plang despre ce si cum ci ca sa intelegeti cum merge medicina acum si la noi si peste tot. Daca nu intoarceti toata povestea pe toate partile, nu va duceti la mai multi doctori RECOMANDATI si nu luati toate variabilele in considerare, riscati sa o incurcati Da, cere bani ingropati in analize si vizite si timp, dar pana la urma e vorba de binele vostru.
Ca medicii, multi dintre ei nu mai gandesc, scrie la protocol ca la tensiunea x tu day pastila y si diagnosticul z? Ura si la gara, li se rupe de consecinte, efecte secundare ale medicamentului, afectarea fictatului etc. Fiecare e pe patratica lui si ala de la inima nu se intreaba de cauzele tensiunii, sau vine cu cretinatati gen “genetice” ca e simplu sa zici ca vina e de la karma.
Acu nu zic sa va diagnosticati cu Chat GPT sau cu Google, dar daca aveti indoieli sau ceva va da cu virgula, sapati mai adanc. Mai ales ca doctorii preiau tratamentele date de cei la care ai fost inainte si nu-si bat prea tare capul sa le schimbe, daca aveti un istoric deja. Tot voi trebuie sa trageti de ei sa le explicati si sa ii intrebati, ca sa fiti siguri ca aveti ce spun ca aveti.
Fiti paranoici dragilor, ca nimeni nu o sa fie pentru voi!
Doctorii pot fi foarte buni dar și foarte periculoși dacă aruncă diagnostice aiurea sau dacă te panichează. Ca și apa, în cantități mici e bună sa o bei dar în cantități mari te poate îneca
In 2016 m-am procopsit cu un vertij și timp de 2 ani am vizitat tot felul de specialiști ORL, neurologie, reumatologie etc. Am făcut tot felul de analize și de sânge și la ORL și la neurologie, RMN la cap etc.
Prima doctora de la ORL la care am ajuns a spus panicata ca e posibil sa fi suferit un atac ischemic. A contribuit mult la toată panica mea de după cu această remarcă :))).
Apoi la neurologie s-a uitat o doctora foarte cunoscuta pe RMN și a zis ca e posibil sa am scleroza multiplă. Si ea a fost foarte de ajutor :))
În fine, se pare ca nu am avut mai nimic de fapt (la nivel fizic cel puțin), am început să merg la terapie psihodinamică, mi-am schimbat stilul de viață, m-am lăsat de fumat, am început să fac mai des mișcare, să ies în fiecare zi afară și ca să vezi minune, de fapt sunt foarte bine.
Are maica-mea o problema cu mersul, in sensul ca nu mai poate merge. Si-a facut femeia toate analizele si testele posibile. Probabil ca pe astronauti ii mai testeaza atata inainte sa ii trimita in spatiu.Au trecut 4 ani pana au dat aia un diagnostic pe care eu l-am banuit dupa primele 6 luni de la aparitia simptomelor mai serioase. Si cand spun aia, ma refer la doctori (profesori universitari, sefi de sectie, fasole cu afumatura) de la 4 spitale din 2 judete diferite: privat si de stat.