Economia Bolojeniană: vindem ce merge, ca să acoperim falimentele viitoare

În România, când statul n-are curaj să facă reforme serioase, scoate din joben o găselniță prezentată ca mare salt spre modernitate: listăm companii de stat la bursă, vindem pachete, „eficientizăm”, arătăm bine în powerpoint și mai facem rost de niște oxigen bugetar.

Sună elegant. Aproape european. Numai că, dacă dai jos ambalajul, rămâne o întrebare foarte banală: de ce ai vrea să „eficientizezi” exact companiile care deja merg, produc profit și varsă bani la buget? Si miroase a rahat deja.

Fiindcă aici e șmecheria de limbaj. Nu poți să spui cinstit: „n-avem chef sau capacitate să reparăm statul, așa că monetizăm rapid ce încă funcționează”. Așa că spui altceva. Spui „eficiență”. Spui „piață”. Spui „guvernanță corporativă”. Și speri că publicul nu observă că, în traducere liberă, asta înseamnă deseori: vindem din lucrurile bune ca să mai cârpim niște găuri făcute de lucrurile proaste. Si sunt destui prosti la care merge, din votantii lui Nicusor, acum sa fim sinceri.

Oficial, vicepremierul Oana Gheorghiu a vorbit despre o „listă exploratorie” de companii de stat cu potențial de listare, nu despre o decizie finală. Pe listă au apărut nume precum CEC Bank, Portul Constanța, Poșta Română, Salrom sau Romarm, iar în alte relatări au fost menționate și pachete suplimentare la companii deja listate. Deci nu, nu e încă actul final. Dar e suficient de serios cât să vedem direcția: statul se uită iar la activele lui și se gândește cum să scoată bani mai repede din ele.

Vicepremierul Oana Gheorghiu e tantica aia care a supravegheat niste soferi de TIR la o firma necunoscuta, apoi a cersit bani la TV, in caz ca cineva a uitat. O nimeni promovata de sistem sa se joace cu banii celui mai finantat ONG din Romania.

Vrei sa ajuti ONG-ul nostru Patria Prima care investigheaza dubiosenii si face plangeri penale ? Noi lucram voluntar, banii merg in social media, si desigur, AI si instrumente de prelucrat informatia. Doneaza sau citeste cum poti contribui aici ca sa ne putem continua munca! Multumim! Sau te poti abona la Derapaje, de unde banii pleaca direct in contul ONG-ului, am monetizat acest Substack pentru a sustine organizatia. Niciun ban nu ajunge la membrii ei ca plata, aici e raportul perfect transparent cu cheltuieli vs venituri pe Trimestrul 1, 2026!

Hidroelectrica, adică exact genul de companie pe care o vinzi doar dacă ai rămas fără alte idei

Hai să luăm Hidroelectrica. Compania a raportat pentru 2025 venituri de aproximativ 9,6 miliarde lei și un profit net consolidat de 3,37 miliarde lei. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o epavă administrativă sau despre o societate ținută artificial în viață. Vorbim despre una dintre puținele companii românești care chiar livrează rezultate masive și constante.

Deci ce eficientizezi aici, mai exact?

Că dacă o companie de stat produce miliarde, problema nu e compania. Problema e că la centru cineva s-a obișnuit să privească orice activ sănătos nu ca pe o sursă de venit pe termen lung, ci ca pe un frigider din casă pe care îl poți vinde repede când te strânge factura.

Asta nu e mare filozofie economică. E reflex de avarie, îmbrăcat în costum de consultant.

CEC Bank, alt „bolnav” care are nesimțirea să facă profit

La CEC Bank, tabloul e la fel de prost pentru povestea oficială și la fel de bun pentru realitate. În primul semestru din 2025, banca a raportat active nete de 99,42 miliarde lei și un profit net de 304,1 milioane lei, în creștere cu 12,8% față de aceeași perioadă din 2024. Nu arată a instituție prăbușită. Arată a bancă mare, solidă, cu inerție și cu pondere serioasă în economie.

Dar exact aici discursul cu „eficientizarea prin vânzare” devine ridicol. Fiindcă el mizează pe o confuzie convenabilă: că orice listare e, automat, reformă. Nu e. Uneori e pur și simplu o metodă de a încasa ceva acum dintr-un activ care oricum producea bani.

Adică exact genul de mișcare pe care o prezinți drept modernizare când ți-e jenă să-i spui pe nume: vânzare de cash-flow viitor pentru confort politic prezent.

Portul Constanța nu e o tonetă de burgeri și nici activ de lichidat de pe o zi pe alta

La Portul Constanța, lucrurile devin și mai sensibile, fiindcă nu mai vorbim doar despre bani, ci și despre poziționare strategică. Fondul Proprietatea își evalua participația de 20% la Administrația Porturilor Maritime la 361,6 milioane lei la finalul lui 2025, ceea ce implică o valoare de ordinul a 1,8 miliarde lei pentru companie. În același an, societatea a avut venituri operaționale de 494 milioane lei și un profit net de 142,4 milioane lei.

Asta nu înseamnă că există un singur preț „adevărat”. Dar înseamnă că vorbim despre un activ strategic, profitabil și greu de redus la sloganul idiot că trebuie „eficientizat” prin punerea lui pe listă.

Când statul ajunge să vorbească lejer despre astfel de companii ca despre simple poziții într-un excel, nu vezi neapărat curaj reformist. Vezi mai degrabă obișnuința administrației românești de a confunda patrimoniul cu sertarul de urgență.

Și la Romarm povestea cu „trebuie bani” începe să miroasă a pretext

În cazul Romarm, argumentul devine și mai subțire. Comisia Europeană a aprobat în ianuarie 2026 primul val de finanțări în cadrul instrumentului SAFE, iar pentru România alocarea provizorie menționată este de 16,68 miliarde euro. Cu alte cuvinte, pe zona de apărare există deja o logică separată de finanțare și investiții, nu doar scuza primitivă „vindem fiindcă nu sunt bani”.

Iar când ai asemenea sume la nivel european în joc, ideea că trebuie să împingi grăbit și povestea listării unor active sensibile nu mai arată a viziune ci a panica.

Problema reală nu e piața. Problema e ipocrizia

Să fie clar: listarea la bursă nu e, în sine, diabolică. Poate aduce disciplină, transparență și acces la capital. Problema apare când este vândută public drept mare soluție de reformă, în timp ce statul o folosește mai degrabă ca pe o pompă de extras bani din ce încă mai merge.

Aici e toată minciuna de fond si manipularea ieftina, care prinde doar la oile useriste.

Pentru că reforma reală ar însemna altceva. Ar însemna să intri cu toporul în sinecuri, să cureți managementul politic, să tai risipele, să oprești hemoragia din instituțiile care toacă bani și să faci administrația capabilă să producă venituri fără să inventeze mereu noi biruri și noi improvizații.

Asta e greu. Asta cere conflict. Asta cere competență.

E mult mai simplu să ieși public și să spui că vinzi pachete din companii sănătoase fiindcă, vezi Doamne, le faci mai eficiente. Sigur. La fel cum și omul care își vinde verigheta ca să treacă luna pana la salariu poate pretinde că face „optimizare patrimonială”.

Concluzia

Toată povestea asta cu „vindem companii de stat ca să le eficientizăm” are exact aerul unei formule fabricate ca să dea bine în fața investitorilor și a publicului urban care aplaudă automat orice sună a bursă, IPO și guvernanță.

Numai că cifrele strică decorul.

Hidroelectrica face miliarde profit. CEC Bank crește. Portul Constanța e activ strategic și profitabil. Iar Guvernul nu vorbește despre niște mormane de fiare vechi, ci despre companii care încă produc bani și putere economică.

De aceea, înainte să înghițim iar povestea cu „eficientizarea”, poate ar trebui să spunem lucrurilor pe nume.

Nu, nu pare o mare revoluție economică. Pare vechiul obicei românesc de a vinde ce încă funcționează ca să câștigi timp pentru ce n-ai fost în stare să repari. Pe care oricum nu il vei repara, ca deranjezi cumetriile de partid.

Iar a infrant Bolojan.

P.S. Multumiri lui Parfene care mi-a dat ideea analizei.