Tu cand te-ai prins ca erai angajat la o firma care te lua de prost?

A fost odata ca niciodata o firma unde ma dusesem pentru ca imi placea foarte mult domeniul respectiv. Eram si un fan al produselor lor, la acea vreme, ceea ce facuse treaba mai atractiva, desi ceea ce faceam se platea cam prost. Stiti cum e, sunt unele companii care au aura AIA. mai mult sau mai putin reala, desigur. Hm, de fapt ma intreb daca mai sunt, nu prea am mai auzit pe nimeni cu asta de ceva vreme….

Si revenind, am inceput pe o pozitie mai joasa, apoi m-am dus pe alta mai ok in lantul trofic, cu salariu mai bun si chestii mai putin plictisitoare de facut. Si am inceput sa le fac, sa ma acomodez, sa lucrez cu toata lumea, ba chiar si cu alte filiale. Toate bune si frumoase, as minti daca as spune ca ma sinucideam muncind, cu o singura exceptie: cand se lansa un produs de 2-3 ori pe an.

Atunci erau 2-3 saptamani de haos, cu overtime cat cuprinde si cu lucrat cat se putea de mult. Natura muncii mele nu presupunea sa particip la toata aceasta nebunie, dar eu trebuia sa iau produsul muncii si sa fac niste chestii cu el. Deci era cu stat pana la 4-5 am la birou, mers acasa, dormit, revenit la 3-4pm si de la capat. Se platea overtime ( nu dublu, desigur!) se dadea de mancare ( o singura data m-au sarit de la pizza si a devenit memorabila, nu au mai repetat eroarea) era oarecum civilizat pentru perioada aia. Existau multe firme unde era mai rau.

La o vreme dupa lansarea produsului, primeai si un bonus, in functie de rolul tau si de succesul acestuia. Eu fiind obisnuit sa iau niste bonusuri total nesemnificative, nu mi-am batut foarte tare capul. Se mai plangeau colegii, nu erau foarte mari nici la cei implicati mai mult ca mine.

Pana cand a scapat un sef porumbelul pe gura ca si-a luat ceva de niste zeci de mii de euro din bonusul de la un proiect unde eu luasem mai nimic. Si atunci am avut un mic moment de iluminare, dar am zis ca na, eu eram un nimeni, respectiva persoana mult mai sus in lantul trofic, e firesc. Am continuat sa cred ca e ok, desi zeci de mii de euro era o suma wow atunci.

Mai trece ceva vreme, cineva de la HQ imi propune sa lucrez direct cu ei din Romania, eu accept, imi iau rolul in primire, mai multa raspundere, aceeasi bani nu foarte multi. Ca baietii dadeau 5% pe an marire, in primavara, la evaluarile alea misto de care am mai povestit pe aici.

Seful meu de la HQ a fost in principiu de acord cu o marire, dar bugetul era cel local, totusi. Asa ca am ajuns fata in fata la o masa, cu tartorele expat al HR-ului din Romania. Care mi-a zis ca imi dau pe loc un bonus anual cam cat doua salarii, dar imi pot da doar jumatate din marirea ceruta, ca nasol, buget mic, trebuie sa inteleg. Si adevarul este ca atunci am inteles. Ca-s luat de prost, desigur!

Am iesit frumos din sedinta, am acceptat bonusul si marirea, am multumit pentru oferta, omul era sigur ca mersese treaba: un alt fraier pacalit. Apoi am inceput sa aplic la alte familii, vorba celebrului meme:

Si ce sa vezi, fix concurenta ( era un job de nisa ) mi-a facut o oferta care depasea ce le cerusem eu actualilor angajatori. Am semnat cu ei, mi-am incasat bonusul mentionat la evaluare si dupa, abia, i-am anuntat pe ceilalti. Sa vezi spume si clabuci si nervi! Ba chiar cineva de pe o craca foarte de sus mi-a zis ca ar trebui sa dau bonusul inapoi ca era “pentru munca mea viitoare” nu pentru ce facusem inainte. Si ca tradasem firma, de parca era a lu’ mama! Ca asa se dau bonusurile, pe incredere!

Daca ti-a placut artiolul, un share inseamna mult pentru un blog asa de mic, multumesc!

Eh, atunci am avut certitudinea ca baietii aia chiar ma luau de prost, nu ca mai ramasesera mari dubii de la faza cu salariul. Si asa m-am desteptat pe tot restul carierei mele, mereu atent la chestiile de genul asta, ceea ce va urez si voua! Si sunt sigur ca inca-s firme unde se mai practica mizeriile astea, ca am tot auzit de ele, in ciuda epocii de aur a IT-ului din ultimii ani. Si nu se intampla doar in Romania, sa ne lamurim aici.

De aceea mutatul dintr-un loc in altul sau contra-oferta a fost metoda de baza de crescut salariul sau de promovat. Pentru ca prin management a ramas tot mentalitatea aia cu “sa mergem pe branci cu maririle cat se poate, ca nu se prind fraierii”. Ca deh, daca nu intelegi procesele si realitatea din firma, nu realizezi cati bani pierzi pana aduci un om nou si il inveti, pe un proiect aflat in desfasurare deja…