Asteptarile salariale ale generatiei Z fata in fata cu realitatea
Stim cu totii ca tanara generatie are alte pretentii de la un loc de munca. Unii le numesc exagerate, altii le admira. Adevarul cred ca e pe la mijloc, totusi. Si de multe ori problemele pornesc de la neintelegearea mecanismului de cerere-oferta.
Generatia Z, numiti si zoomers, sunt cei nascuti intre 1995 si 2010. Altii ii considera ca fiind cei sub 25 de ani si vom folosi si noi aici aceasta acceptiune, ca sa nu ne doara capul prea tare.
Am vazut recent un articol care a dus la o dezbatere pe Linkedin, referitoare la pretentiile lor de la un job. Bine, nu o sa cred ca se aplica tuturor tinerilor, sau ca e o generalizare reala, sa ne lamurim. Partea de senzationalism e evidenta. Dar in cazurile de care vorbim, tinerii candidati doreau de la 4-5000 de lei in sus salariu, niste joburi in IT/Finante/Fintech/Audit si un program flexibil. MI-a placut mai ales Andreea, domnisoara care spunea ca vrea sa calatoreasca in toata lumea ca si cum in asta consta jobul.
Acum, om rau cum ma stiti cu totii, primul meu comentariu a fost "Astept updatele de peste doi ani "Andreea a reusit in cariera si este sef de tura la KFC acum! Calatoreste de doua ori pe an la Mizil si si-a fixat si un obiectiv ambitios: la anul vrea sa vada Clujul!"
Apoi, am inceput sa ma gandesc nitel mai bine la situatie, ca eu asa functionez, intai fac misto apoi neuronii fac cu greu sinapsa aia si incep sa procesez. Ei sunt o generatie care nu a cunoscut rahaturile prin care am trecut noi. Si asta e cheia in care trebuiesc intelesi, nu judecati.
Nu au lucrat cu terminati ca Dinu Patriciu care concediau oamenii fara sa ii plateasca, de exemplu. Lor nu le-a zis nimeni celebrul “zi ba de ce sa te iau ca mai sunt 20 pe post” sau la fel de vestitul “daca nu-ti place, pleaca ca iau altul”. Cum nu au prins nici vreo recesiune, ci doar un declin constant al fortei de munca si o crestere constanta a nivelului de trai.
Bine, pe de alta parte nici ei nu inteleg ce a fost inainte, cineva la dezbaterea mentionata mai sus spunand celor din generatia mea ca ne-am lasat calcati in picioare de patroni si ca ei nu vor face asta. Problema era lipsa alternativelor, pe vremea aceea, mai ales inainte de 2007 cand am intrat in UE si a inceput sa se plece masiv din tara. NU s-a dus nimeni pe salarii de 2 lei de placere sau din lipsa de demnitate.
Adevarul e ca vad adesea, mai ales la cei mai tineri, argumente de genul “nu pot sa castig mai putin de x pentru ca viata e mai scumpa” sau “abia de la x merita muncit, altfel nu are sens”. De total acord dar din pacate salariile astea nu se dau asa, se dau pe baza a ceea ce stii sa faci si plus valoarea pe care o aduci firmei. Exista o cerere si o oferta care dicteaza salariile.
De aceea doar la stat sunt salarii mari si se face nimic, pentru ca acolo nu sta nimeni sa tina cont de prostii gen productivitate, KPI sau profitabilitate. La privat nu iti da nimeni bani daca nu faci ceva. Sau ma rog, daca nu dai senzatia ca faci ceva, in unele cazuri 😂
Asa ca dragilor, daca recesiunea aia vine pana la urma, generatia Z din toata lumea va avea o problema reala aici. Pentru ca abudenta de joburi va scadea negresit si nu o sa mai stea nimeni sa te intrebe de program flexibil, abonament la sala, membership la Bookster, salariu de peste 5000, si altele. O sa accepti conditiile sau nu o sa ai job, angajatorii or sa fie din nou la putere. Mai putine pretentii sau stat cu parintii. Tot e mai bine decat sa ai rate, ca sa fiu sincer.
Iar cei ce se vor adapta, vor avea castig de cauza, ca de obicei. Pentru ca nu e vorba de a te lasa calcat in picioare, ci de a intelege niste realitati, de a te face nitel frate cu Satana pana treci podul. Pentru ca nicio astfel de perioada nu tine vesnic, iar lucrurile isi revin mereu. Dar altfel o sa continui dupa daca ai avut un job, sau daca ai facut binge pe Netflix, ca nu merita sa lucrezi pentru banii aia.
Asta venind de la cineva care si-a inceput cariera pe salariu minim ca receptioner la o sala de sport din Colentina si verificator de credite cu buletinul. Abia la Ubisoft, cand am lucrat ca tester, am primit pe langa minim si bonuri de masa!
In continuare sper sa nu se ajunga acolo, dar e bine sa fim pregatiti si sa luam in calcul si un astfel de viitor. Deja, conform INS, somajul din luna februarie 2023 in randul tinerilor pana la 24 de ani este de 22%. Somer inseamna cei ce isi cauta de munca si este la ANOFM, nu oricine nu are un loc de munca. Deci sunt destui, deja.
Fiecare trebuie platit dupa impactul pe care il are in firma respectiva. Nu sunt de acord sa dau unui junior din prima o caruta de bani, dar sunt de acord sa ii dau mai mult decat unui senior plictisit, daca impactul lui dovedit e mai mare (produce mai mult, are idei mai bune, you name it). Ma intreb cati l-ar fi luat pe Zuckerberg, Brin, Page etc pe salariu mare din prima. Sunt firme si in Romania care au marit de 3 ori salariul unui om valoros ca sa nu il piarda, mai putin in multinationale prafuite unde HR-ul e la putere (nu putem sa marim cu mai mult de 20%... nici o problema , baietii astia imi ofera de 5 ori mai mult... papapapapapa si gata). Orice alt criteriu decat impactul pe care il are angajatul e neproductiv, si asta duce automat la nediscriminare pe alte criterii ( nu ma intereseaza daca angajatul meu e albastru, se inmulteste prin diviziune celulara, si voteaza cu partidul furnicilor, atita timp cat produce mult si bine, conlucreaza bine cu colegii si nu afecteaza wellbeingul celorlalti). Dar asta presupune un HR competent, management cu mintea deschisa etc. E mai usor sa ii pui pe toti intr-un sablon si gata...
Pe langa perioada de crestere la pretentiile mentionate se adauga si inflatia; compara ce poti cumpara cu 5k acum si ce puteai cumpara cu 2k acum 10 ani.
Alta problema este emigratia masiva, in tara pare ca au ramas cei slabi iar cei care mai stiu ceva engleza bine si li se invart rotitele si cu initiativa pare ca sunt din ce in ce mai putini, adica oferta mica; asta e vizibil in orasele mici, in orasele universtare, magnet, e posibil sa nu vezi prea pregnant asta; Iar atunci normal ca se arunca cu bani sa se faca nr de personal necesar pt a lua proiectul, mai dau din inertie sa invete si iau la pila din mers.
In schimba da, sunt unii care nu accepta orice cand nu au ce sa oferi.
La inceput de drum iei cam orice cat sa inveti si sa faci experienta; dar pretentiile....sunt mari pt efort minim.