Ca de obicei, la cea mai mica adiere de recesiune, corporatiile concediaza oameni, indiferent de domeniu.Nimic extraordinar. Ca e din cauza inflatiei ca acum, sau din cauza indatorarii excesive ca in 2008, nu conteaza ce a provocat recesiunea. Investitorii vad si zic “Bun, astia se pregatesc, nu se vor duce in cap, le tinem actiunile”. Valoarea companiei scade mai greu desi mai vand de control o parte, sa fie niste cash cand pica tot. Sa ia la discount.
Nu conteaza ca salariile concediatilor nu-s o suma colosala, iar cererea nu a scazut intr-atata incat sa ai proiecte inchise sau oameni care stau degeaba. Pactic nu dinamica afacerii a dictat concedierile in acest punct initial. Trebuie sa arati ca faci ceva ca si CEO, daca scade cu peste 3-4% profitul, iar asta e cel mai usor.
Mai ales ca ai mai angajat in ultimii ani si doar asa, sa dea bine la procentajul de diverse sexe si rase, ca e la moda acum. Sa nu pari bigot, ce dracu! Cum angajau Google pentru Eitca AI-ului, desi nu are nimeni un AI. Puteau la fel de bine sa faca un departament de dresat dragoni. Si s-a terminat misto, oricum, cu toti nebunii de acolo.
Ca doar nu te apuci sa eficientizezi munca, sa te gandesti cum se face mai bine si abia dupa aia sa dai afara ce e in plus, ca asta e obositor. Si cere sa stii ce naiba faci la munca, ceea ce e un mister pentru multi manageri. Dai si tu acolo cam ce crezi ochiometric ca nu strica treaba si aia e. Doamne ajuta cum zice Sfantul Sisoe, caci nimic nu e batut in cuie!
Daca se duce profitul in cap, oftezi adanc si dai si tu vina pe presiunea de la actionari “A trebuit sa dau afara dom'le, csf, n-ai csf e recesiune!". Si iti iei linistit bonusul ala anual de enspe milioane care ar fi platit salariile multora. Ca ai fost eficient, ai salvat firma! Lasa-i pe fraieri, ca vin inapoi cand anunti ca se angajeaza, nu au de ales oricum, nu pot sa traiasca toti din activism, nu?
Apoi, cand actiunile scad inevitabil si odata cu ele si valoarea firmei, mai dai afara cativa. Investitorii cu bani, care au vandut la inceput, cand valoare erau sus, au cash si cumpara ieftin cand pica, valoarea incepe sa creasca, s-a rezolvat recesiunea! Fraierii sunt someri, bogatii iar fac carute de bani, CEO-ul mai ia niste bonusuri si scrie carti despre management eficient.
Iar imbecilii din presa iar se minuneaza ca-s mai bogati bogatii si cer justitie sociala. Sa fie dom'le foame la toti, da? Ca daca i-ar duce capul nu ar copia articole de la toti stangistii din presa americana. Ar avea un job serios.
Nu poti sa opresti inflatia/ recesiunea fara sa saracesti populatia si sa scazi locurile de munca. Banii lor se duc repede si pietele se prabusesc, ca nu mai sunt dispusi sa plateasca oricat.
Dupa ce somajul creste, odata cu dobanzile, dispar si banii in exces din piata, ca se scumpeste finantarea si toti tin de bani. Si cand reapar, sunt la aia care erau deja bogati. Magie, jur! Ca au cumparat chestii la discount, cand era piata jos, ca la reduceri la tigai la Lidl. Simplu, nu?
Si nu, solutia nu e comunismul, unde nu merge nimic, ai zero viitor si fac toti foamea. Acolo e invers, toti au bani, dar nu au ce face cu ei :))
Solutia este sa se aplice niste legi, un sistem de vot mai transparent ( mai ales in State) niste masuri anti-populism si niste monopoluri corporatiste sparte. Si sa voteze doar cei ce contribuie la bugetul tarii. Dar despre asta detaliem altadata.
Simplu si simplist, dar adevărat. Dupa cum te prinzi dupa nume si legătura cu LinkedIn, nu lucrez in IT, dar am aceeași dispreț pentru împingătorii de hârtii de prin birourile corporațiilor. Semnalul s-a primit prin toamna, Septembrie, si de atunci s-a simțit cum împingătorul a început sa-si apere scaunul, deși nu face aproape nimic, si puținul pe care îl face îl face prost. A început sa dea vina pe altii and so on...