Pe langa clasicele indeletniciri de scrum master/product/project manager etc, ma ocup si cu consultanta de management. Adica reorganizez mici companii/startups si refac workflowurile de development / produs / QA / suport etc, angajez, dau afara, sunt mama si tata. Stiu, stiu, impressive, multumesc. Am lucrat cu tone pe Upwork.
La un astfel de client, dupa ce ii inlocuisem echipa de web din Asia cu una din Ucraina si testarea cu una din Romania si refacusem toate workflowurile, am incheiat apoteotic cu schimbarea designerului. Caruia ii pusesem gand rau de la inceput, dar erau multe altele care ardeau si aveam nevoie de stabilitate intai.
Omul era ciudat, zicea da da da, “desena” aplicatia mobila si web-ul, dar fara sa se omoare foarte tare, sa vina cu sugestii, optimizari de interfete etc. Asa, oricine trage niste linii se numeste designer, nu? In concluzie, CEO-ul a fost de acord cu mine si a pus un job pe Upwork, sa cautam candidati. A selectat doua persoane, am adus si eu un fost coleg, toate bune si frumoase, incepem interviurile.
Candidatul selectat de el era varza, ne mutam la candidata. Pe Upwork nu e musai sa treci numele firmei, poti face si pe persoana fizica, sa nu stie concurenta de unde iei oameni, astfel incat candidatii nu stiu mereu pentru ce firme aplica. Asa a fost si cazul de fata, nu am specificat firma nici in anuntul de angajare si nici la inceputul interviului.
Eu mor cand incep aia cu “Ai auzit de firma noastra? Moaaaa, sa vezi ce smecheri suntem si sa vezi CEO-ul, e Dumnezeu, jur, stai sa vezi ce cariera a avut si cate oua are!”. Asa ca prezint mereu de forma “sunte, o firma care face X, are un produs de Y suntem atatia oameni, organizati asa”. Mult mai ineresant.
Spun poezia de mai sus, candidata o spune pe a sa, toate bune si frumoase. Tipa destupata, cu experienta bunicica in domeniu, desi nu foarte matura in abordari, dar stia meseria. In interviu era si un Business Analyst, care la sfarsit intreaba intr-o doara, daca designerita are experienta in fitness. Asta era domeniul produsului.
La care tipa foarte linistita, da share la Figma ( asa se numeste una din aplicatiile in care se “deseneaza” siteurile si aplicatiile mobile) si ne arata…design-ul site-ului nostru si al aplicatiei mobile! Chiar cu un task super recent, de vreo saptamana, o sectiune noua. Ne spune surazand ca a angajat-o un tip acum un an si ii da din cand in cand de munca pe proiectul ala si ei ii place mult aplicatia!
Va dati seama, noi am intepenit in interviu. Designerul nostru facea linistit outsourcing la munca, tipa le desena si el le prezenta si lua banii. De aia avea baiatul implicare zero pe otpimizari, ca il durea la bascheti, nici nu le facea el macar. Cand i-am povestit designeritei, a fost randul ei sa intepeneasca, dar era cumva amuzant, devenise candidatul perfect, stia deja proiectul inainte sa o anagjam!
Care erau sansele ca din toti designerii din Ucraina (designerul era de acolo) sa o nimerim fix pe aia la care baiatul facea outsourcing? Si sa ne mai si spuna? Va zic, asta a facut ceva nasol in viata anterioara, ca prea avea karma ceva cu el! Va dati seama ca a fost decolat instant din firma, dar tipa nu a vrut totusi sa lucreze cu noi, se cam speriase de cele intamplate.
Well, cam asa arata treaba cand soarta da cuiva un cap in gura cred, nu?
You caught lightning in a bottle!
excelent