Eu am facut liceul la uman, engleza-italiana, inclinatii tehnice zero, fuga de mate-fizica ca sanatatea de arafat dracu’ de tamaie! Consecinta unui lung sir de profesori de matematica cretini si care nu erau in stare sa explice lucrurile si celor cu mai putine inclinatii. Ca asa recunosti un prof bun. Dar majoritatea lor covarsitoare e praf, oricum, asa ca nu mai dezbatem asta.
Venit din mediul ala, normal ca ideile mele de viitor erau care mai de care mai groaznice: initial imi doream sa ma fac profesor de romana, dar uram gramatica, ca pana si aia era prea tehnica. Apoi am vrut sa ma fac filosof si asta din pacate m-a tinut pana prin a 12-a asa ca am dat la Stat la Filosofie.
Unde am picat mizerabil pentru ca acolo trebuia sa spui cuvant cu cuvant textul din carte, ala era fantasticul examen de admitere. Asa ca m-am dus la Spiru Haret (care inca avea examene scrise, nu grile pe atunci), unde mi-am pierdut doi ani din viata invatand cuvintele unor oameni decedati. Pana am inteles ca nu am niciun viitor cu aia.
Asa ca m-am dus la Psihologie la Ecologica ( nu stiu cum e acum, se dadeau examene scrise pe atunci si acolo, nu grile ), pe care am absolvit-o si am luat si pre-licenta chiar. Am scris si o lucrare de diploma destul de consistenta despre Manipularea in miscarile religioase contemporane. Adica in secte, ca mi-a zis Decana ca nu e frumos sa le zic secte, cica e peiorativ.
Din nou nu am luat examenul la stat, de licenta de data asta, ca iarasi trebuia invatat cuvant cu cuvant totul. Era mare sef acolo un anume Mielu Zlate, datator de diplome la persoane importante, un fost psiholog de “Psihologia Intreprinderii”, aale carui carti erau Sfanta Biblie a Psihologiei Romanesti. Niste mizerii copiate din alte carti din anii 60, fara nicio legatura cu secolul asta. Cert e ca am ramas la absolventa si i-am pus cruce.
Si nu o sa va vina sa credeti, dar masochismul m-a impins sa ma duc sa fac si un an la SNSPA. De aia fac misto de toti expertii in comunicare / coaching/ teoria chibritului, care au absolvit gluma aia proasta, ca stiu ce pierdere de vreme e. Ba chiar un babalac de sociologie a incercat sa ma exmatriculeze, ca imi uitasem carnetul de note acasa si buletinul nu era un act justificativ pentru el.
Poate ca l-a deranjat si ca am facut misto de el in fata intregului an I din amfiteatru, in timp ce ii povesteam cu exemple cat de slab e cursul lui? Si cat de comuniste sun exemplele lui statistice cu muncitorii din cartierul Steagul Rosu din Brasovul comunist. Nu sunt sigur ca nu am mentionat si ca nu trebuie sa moara ca sa se pensioneze, o poate face si inainte. Nu de alta dar sociologie invatasem dincolo si lucrarea aia de diploma era pe psihologie-sociala, deci aveam o idee.
Din cate vedeti pana aici, aveam un viitor glorios ca low level fraier intr-o firma, ca nu stiam sa fac nimic concret. Norocul meu, ca prin anul III la Psihologie, cand ma apucasem sa strang materiale pentru lucrarea de diploma, m-am dus si eu la firma unei rude, unde aveau internet si calculatoare. Ca eu eram sarac, nu aveam nici PC nici net.
Si ajuns in firma repsectiva am fost absolut fascinat de internet si calculatoare si de lumea aia. Atat de fascinat ca am inceput sa invat cat mai multe si sa “recuperez” tehnologic, din neoliticul unde eram initial, pana atunci.
De aici, lucrurile au decurs oarecum firesc: am invatat o tona de chestii si m-am familiarizat cu lumea aia, ciudata la inceput. Toate multumirile merg la actualul meu nas si unul dintre cei mai buni prieteni, care a avut rabdarea sa imi explice chestii si sa ma invete de la hardware la software tot ce trebuia sa inteleg la momentul respectiv.
Si sa-mi faca toate PC-urile pana la ultimul din 2012, pe care l-am abandonat in 2016, cand am trecut pe Mac-uri, tradand cauza. Care ultim PC, este bine merci la ai mei parinti si merge cu un HDD si o sursa schimbate, ca pe vremea aia Asus facea piesele cum trebuie. Bine nu mai retin configuratia, dar era un monstru super puternic de gaming atunci, plin de ventilatoare si lumini!
Apoi, restul a decurs cumva firesc. Intamplator prietena mea de atunci a primit un PC pe care rupeam initial in doua Diablo, dar din care am invatat mai departe inclusiv montand si demontand la el. Si in cativa ani am ajuns sa am si eu unul si sa obtin primul job de game tester la Ubisoft, dupa ce am lucrat o vreme cu tata ( fost fotograf ) in Photoshop, reconstituind poze sau ca traducator de diverse chestii. Sau ca verificator de credite cu buletinul la Altex.
Ma distreaza retrospectiv, ca la interviul de la Ubisoft, scris, era o intrebare despre console, despre care eu, colentinean sarac, stiam foarte vag. In rest nu am avut probleme la descris buguri in engleza (ne dadusera o versiune de Alpha de laGhost Recon parca), dar nu stiam nici mort de console. Asa ca am copiat si eu de la vecinul de scaun, care in mod amuzant nu a trecut interviul. Dar a mers!
Apoi, dupa 3 luni ma mutam la Development (Productie cum se numea acolo) ca Data Manager, ca eram in pragul sinuciderii testand aceeasi misiune dintr-un joc bazat pe serialul CSI, in fiecare zi. Era fascinant ca o carte de bucate vegana si aveam un lead-tester datator de ulcer, care-si merita perfect numele de Dorel. Noroc ca am putut schimba postul, ca altfel ma spanzuram.
De acolo, gasiti restul pe Linkedin: plecat la Electronic Arts in 2007 ca Ubisoft se zgarcea cu banii ( EA mi-a dat dublu atunci ) apoi si de la EA cativa dupa, apoi m-am alucat de project management / agile samd, e pe Linkedin restul.
Cert este ca am facut trecerea asta pentru ca mi-a placut domeniul nu ca “maica fa-te aitist ca e de viitor, ai vazut ce masina are George de la Scara B? “ Si cumva, desi inteleg pornirile astea, nu am vazut pe nimeni care s-a facut aitist ca se fac bani, ajungand la niste rezultate stralucite.
Bine, la mine s-au aliniat niste planete si consider ca am fost norocos sa fac ceea ce imi place, adica managementul pe dezvoltare de soft sau produs. Habar nu aveam ca o sa ajung sa fac asta, cum habar nu am ce o sa fac peste 10 ani. Dar sigur gasesc eu ceva, mai ales ca AI-ul ala vad ca nu ne mai ia joburile acum, ne-a iertat!
Evolutie diametral opusa cu a mea... Eu provin din familie de ingineri electronisti. Fratele meu chiar este inginer la Ericsson in Suedia. Tatal meu era un geniu in electronica, avea multe brevete de inventator, a construit chiar un computer Spectrum 48k cu o schema "imprumutata" de la la institutul la care lucra. La nivelul finalului anilor 80 cred ca eram printre putinii copii din Romania care aveau jocuri pe calculator. Am invatat si BASIC cu manualele ce se faceau pe vremea aia, dar uram exercitiile logice. Am facut liceul la Mate-fizica, cu lectii de informatica, dar ma pasiona istoria, astronomia si literatura. Aveam din clasa a IX-a dorinta de a deveni avocat.
Dar si ca avocat, nu am reuntat la veleitatile tehnice, eram cititor avid al revistei Chip, pe la diverse birouri de avocati, baietii de la IT nu se atingeau de computerul meu pentru ca stiau ca imi mentin bine securitatea. Imi faceam singur upgrade la PC, stiam ce merge si ce nu, faceam inclusiv mod-uri pentru jocuri, de cele mai multe ori in Java.
Mutarea spre legal-tech a venit fara multe batai de cap. Am incercat spre finalul ultimului deceniu sa incerc si o migrare spre partea de consultanta pentru firme de IT... Am esuat, piata e ingropata de Biris Goran si ai lui care le mancau zilele firmelor din ANIS... facturand si cu cate 200 euro/pagina. Dar firmele de tech il stiu de la conferinte si se duc precum oile la el...
Oricum am plecat din Romania, pentru ca mi se pareau si ridicole intrebarile recrutorilor din IT... M-a intrebat una, cum de stiu programare Java sau Python daca sunt avocat...