M-am mutat la Haga, o vreme, pentru un startup de AI

Si cum e tranzitia la viata din Olanda

Da, știu că am dispărut o vreme. Motivul este simplu: am făcut o călătorie lungă cu mașina din București până în Haga. M-am mutat temporar aici pentru un job la un startup de AI. Am anunțat pe X, dar nu cred că am apucat să spun și aici.

Am acceptat pentru că vreau să-mi urmez pasiunile. În România, startup-urile serioase de AI sunt aproape inexistente. Avem, în schimb, alte „priorități”: închis firme, falimente, bolojenism și experimente sociale fără sens. Iar eu am trecut deja prin tranziția post-Revoluție și prin criza din 2008. Nu am niciun chef să trec și prin whatever se numește ce trăiește România acum.

Pentru cei care întreabă: „Cum, ești suveranist și ai plecat din țară?” — da, am plecat. Pentru că lucrurile merg într-o direcție proastă și am ales să iau o pauză, să stau liniștit o vreme.

Nu înseamnă că abandonez ce se întâmplă în România.

Drumul București – Haga: partea ușoară

Paradoxal, drumul a fost partea cea mai simplă.

Am plecat din București și ne-am oprit lângă Deva, pentru că nu eram sigur de vreme și nu voiam să intrăm direct în Ungaria. Apoi am dormit în Ungaria, la un fel de hotel-fermă foarte mișto. De acolo am trecut prin Austria și ne-am oprit în Germania, lângă Nuremberg, fix lipit de sediul Adidas. Nu pentru un nou proces al naziștilor de la Legiunea Română Getica, ci pentru că era fix la jumătatea drumului dintre Ungaria și Haga.

Din Germania am plecat pe o ploaie cruntă. Superbele lor autostrăzi nu te ajută cu nimic când plouă ca la sfârșitul lumii. Degeaba poți merge cu 500 la oră dacă vizibilitatea e zero.

Am ajuns în Haga și ne-am cazat într-un Airbnb foarte mișto, în care stăm și acum. Costă o groază de bani pentru două săptămâni, dar nu puteam închiria ceva pe termen lung fără să văd personal locul. Acum caut chirii pe termen lung.

Piața de chirii din Haga: competiție pentru expați

Haga este un oraș special. Capitala este la Amsterdam, dar administrația este aici. În oraș sun , Europol, Curtea Penală Internațională și alte organizații internaționale. Asta înseamnă bătaie mare pe chirii pentru expați.

Primul lucru pe care trebuie să-l demonstrezi când vrei să închiriezi pe termen lung (peste 12 luni) este că nu ești sărac.

Trebuie:

• fluturașii de salariu pe ultimele trei luni sau contractul, dacă ești nou venit;

• ideal, dovadă că ai bani în bancă;

• eventual, capacitatea de a plăti chirii în avans.

Eu am pregătit:

• o scrisoare semnată digital de la contabila mea, cu previziunile veniturilor pe anul acesta;

• extrase de cont;

• contractul meu;

• explicația că am păstrat PFA-ul pentru a continua să plătesc o vreme taxe în România (aici taxele sunt absolut demente pe anumite praguri de venit).

Am vorbit deja cu agenții, mi-am făcut conturi pe site-uri și acum vânăm proprietăți. Dacă nu găsesc ceva până expiră perioada Airbnb-ului, va trebui să mut totul în altă parte. Nu e amuzant, pentru că parcările sunt rare și scumpe.

Plătesc 2000 de euro pentru două săptămâni, cu parcare inclusă, chiar în buricul târgului. Intenția este să mă mut mai la margine, mai aproape de locul de muncă.

Costul vieții în Haga: primele șocuri

Primele zile au fost, sincer, un antrenament financiar.

În centru și la mall, prețurile sunt de îți îngheață sângele. Acum doua seri am ieșit la un restaurant american din zona. Două fripturi și două beri de 330 ml: 60 de euro. Fripturile erau varianta homeopată. Noroc cu cartofii prăjiți, ca plecam flamand.

Ieri am fost la Westfield, cel mai mare mall din Olanda. Am vrut să mâncăm ceva decent. O grămadă de opțiuni dubioase: pește crud, combinații exotice, fish and chips. În final am luat două kebaburi, o cola zero și o apă minerală: 48 de euro. Cola zero de 200 ml, da?

Asta este viața dacă mănânci în centru sau în mall aici.

Normal că există restaurante de cartier la prețuri mai normale, dar, ca orice expați proaspăt sosiți, ne-am dus unde am văzut cu ochii. Si nu a fost o idee buna.

Cumpărături: Jumbo vs Lidl

Am făcut cumpărături la Jumbo, în mall. Nu Jumbo ca la noi, ci un food market. Preturi nesimtite.

Apoi am zis să intrăm și într-un Lidl. Surpriză: diferențele față de România nu sunt mari. Au mai multe produse, unele mai bune, dar nu pot spune că este mai scump decât România.

Și vorbim despre Haga, un oraș foarte scump. Asta înseamnă automat că și Bucureștiul este deja un oraș destul de scump. Ar trebui să ne dea de gândit.

Viața de expat incepător

În ultimele zile trăiesc practic un an într-o zi. Întreb toate AI-urile pe care le folosesc despre viața de aici: unde să mănânci, unde să faci cumpărături, cum funcționează sistemele locale.

Mă ocup și de ONG, dar de luni încep oficial munca, deci programul se va schimba.

Urmează:

• să găsesc o chirie pe termen lung;

• să caut biciclete și să învăț să merg ca hamsterii, cum merg toți pe aici, pe orice vreme.

• să rezolv problema parcării, pentru că am venit cu mașina și vreau să o pot ține undeva legal și decent.

Tips & tricks din Olanda?

Dacă cineva care mă citește stă în Olanda sau a stat aici și are tips & tricks — de unde să cumperi mai bine, ce să eviți, cum să negociezi chirii, cum funcționează sistemul — sunt mai mult decât binevenite.

Lăsați comentarii sau mesaje directe.

Pentru moment, mă declar oficial expat o vreme.

Și repet: nu înseamnă că abandonez ce se întâmplă în România. Doar privesc cu ingrijorare, cum ar spune un clasic in viata.