Ne-am mutat la Haga, Episodul 3: Razboi total cu proprietara si PR Housing, agentia ei.

Ii știți pe fericiții care urlă toată ziua că vor o țară ca afară, că au fost și ei trei zile într-un weekend la Roma și două zile în Sofia și li se pare că e wow?

Eu n-am făcut niciodată parte din ăia, că m-am plimbat destul pe afară și am lucrat destul cu vestul. Dar, na, când am venit aici, în Olanda, am zis să fiu și eu mai politicos și mai amabil. Și am fost. Și nu mi-a folosit la nimic, pentru că, desigur, „vrem o țară ca afară” e o glumă mizerabilă. Toată lumea e la fel.

Dar să luăm cu începutul.

Din câte v-am povestit, ne-am mutat într-un apartament în centrul Hagăi, cu 2150 de euro chirie, 2150 de euro depozit la proprietar și 2150 de euro comision la agenția care ne-a găsit apartamentul. Pentru că aici așa se face: te duci și îți iei o agenție, că dacă aplici tu pe site-uri la case, poți să fii și Bill Gates, nu te bagă nimeni în seamă. Atâta bătaie e pe ele. Așa că a trebuit să îngrop 2000 de euro și în chestia asta.

Bun. Și, după cum v-am spus, am văzut apartamentul. Ni s-a părut cam jegos pe ici, pe colo, dar PR Housing, agentia proprietarei, au spus: stați liniștiți, că se va face curat. Nici nu plecaseră atunci când am văzut apartamentul foștii locuitori, care au fost doi francezi, așa, ca dovadă ce-i pe aici, și, na, am zis că e ok.

Apoi, vinerea, acum două săptămâni, când am luat apartamentul în primire, la fel ne-am zis: bă, dar stai că uite, asta nu prea e curată, stai că nu știu ce… „Da, da, da, rezolvăm. Aveți două săptămâni să spuneți care sunt problemele, conform legii olandeze, și noi trebuie să le rezolvăm”, a spus tipa de la agenție. Care a fost atât de bine pregătită cu apartamentul, încât dacă nu era agentul meu să coborâm la subsol, eu nu știam că blocul ăsta dă direct în parcarea subterană municipală unde mi-am pus mașina. Atât de bine informată era tipa. Ba chiar mă pregăteam să vin cu mașina pe sus, ca să-mi aduc hainele și restul de la Airbnb-ul unde stăteam. Dar, na, am zis că se mai întâmplă și să fim politicoși.

Acesta este unul dintre ultimele articole gratuite pe care le public, stiu ca unii ma veti injura, dar nu strang banii pentru mine, ci pentru Patria Prima Unde fac voluntariat cu prietenii si sotia pentru a ancheta si face publici diversi infractori ca Getotac’s Substack sau finantatorii lor ca Radu Hossu. Avocatii si AI-ul costa si injuraturile online nu rezolva nimic in Romania. Plangerile penale da! Ajutati-ne! Subscrieti la abonamentul lunar! Vom publica regulat extrasele de cont, sa nu ziceti ca ne burghezim, banii se duc in contul ONG-ului! Multumim!🤗

Așa că, a doua zi, sâmbătă, ne-am cărat toate lucrurile aici, două ture cu mașina de unde stăteam înainte, și am început să descoperim că, fiind umezeală foarte mare în clădire și în oraș și în zonă și peste tot, că Olanda, aici când nu plouă, urmează să plouă, avem niște mișunători. Bine, ăștia sunt inofensivi, dar tot arată ca niște viermuși mici cu piciorușe și nu sunt amuzanți deloc. Ei fug de noi ca de dracu, stau numai prin colțuri, nu-s gândaci de bucătărie sau ceva. Nu colcaie, vezi unu la cateva zile, dar tot nu e ok.

Și i-am spus doamnei Astrid, proprietara, landlady cum se spune aici, iar doamna Astrid a spus: nu e nicio problemă, vă trimit eu un spray, rezolvăm. Am zis ok, hai, treacă de la mine.

Pe urmă, n-am apucat bine și când am desfăcut hota de deasupra aragazului, am văzut că fusese prima dată spălată când Olanda și-a declarat independența față de Spania, acum vreo 300 de ani. Și am sunat-o și ea a spus: da, da, da, dar uite că se poate, se curăță, vedem cum rezolvăm. Și i-am zis ok, să fiu civilizat.

Apoi am constatat cât calcar era în sertarul de la mașina de spălat, care e o mașină bună, e un Miele de altfel. Și, de asemenea, dacă te uiți pe jos prin mașina de spălat vase, câtă grăsime lipită era și pe acolo. Și, din nou, doamna a spus: nu e nicio problemă, vă trimit niște pastile și pentru mașina de spălat, nu mai știu ce a zis că ne trimite, și ne-a trimis, habar n-am ce, nevastă-mea s-a uitat.

Și apoi i-am zis: băi, femeie, dar nu merge cu încălzirea, pentru că termostatul din perete trebuie să-i dai o palmă și pe urmă să-l rotești și pe urmă, o dată la un sfert de oră, să repeți operațiunea, ca să mențină caloriferele calde, nu se știe la ce temperatură, că n-are această opțiune, indiferent ce scrie pe el, tot aiurea merge.

Și ea a spus: nu-i nicio problemă, vorbim cu agenția, vine un inginer, rezolvă tot.

Eu eram la serviciu. A venit și inginerul. Era un indian care nu vorbea engleză. S-a înțeles cu nevastă-mea prin semne, i-a mai tradus cu GPT-ul, a luat termostatul, l-a schimbat cu altul.

E super acum, doar că termostatul ăla arată tot timpul cu două grade în plus, la fel nu merg caloriferele cum trebuie și ni l-au mai trimis încă o dată pe eminentul indian după ce am reclamat din nou problema. I s-a explicat că gaura de vizitare la instalația de încălzire se află în spatele mașinii de spălat care are pus pe ea uscătorul. Indianul tot a venit, s-a uitat la ea și a zis „ah, nu pot să mut asta” și a plecat. Și plecat a rămas. Deci foarte, foarte util până aici, din câte vedeți.

Și apoi, in altă zi, i-am zis iar proprietarei că trebuie să rezolvăm și că agenția nu și-a făcut treaba și nu i-a spus de probleme. „Vai, nu mi s-a mai întâmplat, că n-am mai văzut, că nu s-a mai pomenit…” până a început să dea că „stați că să vedeți că, de fapt, agenția nu mi-a plătit încă banii pe care voi i-ați dat”, pentru că noi prima rată și depozitul le-am plătit la agenție, care, na, își oprește și acolo un comision și dă restul proprietarei.

Ei, agenția n-a dat nimic proprietarei până acum.

Așa că i-am dat frumos extrasul din contul bancar proprietarei și screenshot din aplicația de Revolut cu plățile pe care le-am făcut, să vadă că le-am făcut. N-a comentat nici că, nici că, dar apoi a zis că o să se ducă să obțină marți, adică astăzi, un sfat legal de la cineva, să vadă cum procedează.

Din păcate, eu m-am cam plictisit de răbdare și de purtat frumos și drăguț și amabil cu ei, așa că în weekendul ăsta i-am reclamat la efectiv tot ce se putea reclama aici. I-am reclamat la poliție pentru fraudă financiară, i-am reclamat la fiscul lor tot pentru chestia asta și că poate să fie o țeapă, i-am reclamat la două comisii de la primăria din Haga, una pentru proprietari abuzivi și una pentru tot ce ține de inchirieri.

Am reclamat agenția imobiliară la autoritatea de imobiliare al lor și, bineînțeles, i-am trimis o sesizare — pentru că aia nu dau amendă, nu sunt ca Direcția de Sănătate Publică din România, dar poate să-ți dea niște răspunsuri care să fie luate în considerare de alte instituții — la direcția lor de sănătate publică și le-am explicat condițiile, pentru că, pe lângă umezeală, e ceva mucegai prin spatele șifonierului din dormitor.
Si i-am dat si Doamnei Astrid, proprietara, un mail in care ii explicam sa puna mana sa aduca oameni, sa faca curat, sa deratizeze, sa schimbe canapeaua cu misunatori ca imi bag picioarele in casa ei.

Si desigur, am trimis si la PR Housing, agentia de inutili o felicitare de Paste, arata asa:

Așa că de azi o să fiu foarte curios cum funcționează instituțiile astea dintr-o țară ca afară, pe care le-am sesizat, și ce o să facă mai exact. Poliția a încercat deja prima dată să mă trimită la plimbare, dar si-au revenit cand le-am explicat că mie mi se pare că e fraudă financiară și au zis că trimit mai departe sesizarea. Să vedem dacă fac și restul la fel.

Până aici, prima tendință văd că a fost exact, dar exact ca la orice instituție bugetară română, când primul lucru pe care ți-l zic e că nu e treaba lor. Macar au zis in 2 ore nu 3 saptamani-2 ani ca la noi.

Plus că a fost foarte amuzantă reclamația la poliție, pentru că eu am zis să mă duc până la circă și să vorbesc cu oamenii ăia, să văd ce părere au.

Deschid Google Maps, mă duc la prima circă de poliție, mă învârt prin jurul ei, am văzut un buton cu sonerie, era vreo opt seara, e drept, și am apăsat pe ăla. Și a ieșit un ofițer, din ăsta îmbrăcat în uniforma lor de poliție, cu armă pe el, tot.

Și eram eu și cu un negru in strada, uitandu-ne la el. Negru, săracul, îi furaseră ăștia bicicleta, era supărat fleașcă, tot, că muncea cu ea și costa și ceva bani, si aici se fură bicicletele în draci. I-am zis și eu problema mea politistului și a zis: „fraților, degeaba ați venit, că n-am personal acum, că-i târziu și că-i Vinerea Mare și veniți și voi, faceți o programare sau scrieti online”

Dar, serios, fața lui în momentul în care l-am întrebat dacă el nu știe să scrie ca să ne ia o declarație a fost absolut priceless și a meritat acel moment.

O să vă țin la curent cu situația din foarte civilizata Haga, din Olanda, mândria vestului european, din, vezi Doamne, o țară ca afară, visul umed al useristilor.