Dacă nu suntem făcuți pentru viața asta in care traim tot mai multi, astia din orase, cu gulere albe?
Dacă nu suntem făcuți să nu mai mergem deloc, decât cu forța — când te duci la sală sau alergi dimineața. Și asta doar pentru că ești din ăia puțini care o mai fac.
Dacă nu suntem făcuți să stăm toată ziua la calculator? Dacă nu suntem făcuți să mâncăm numai rahaturi și carbohidrați, în trei mese, două gustări, plus toate prostiile recomandate de toți ăștia care se dau guru în nutriție și educație alimentară?
Dacă, de fapt, tot stilul ăsta de viață din ce în ce mai sedentar, mai pe canapea, mai cu butonul de delivery, nu e pentru noi?
Că, hai să fim serioși, noi am fost oamenii peșterii. Femeia era în peșteră cu copilul, gătea, culegea, făcea focul, creștea copii, se agita, omora un râs dacă era nevoie. Bărbatu alerga după mamuți, se lupta cu lupi, cioplea pietre, își făcea suliță. N-avea Glovo.
În niciun caz nu se ducea la Mega Image să ia piept de pui la tavă si rucola. Și în niciun caz nu-i venea mâncarea la ușă cu fundiță — cum vine azi.
(Asta cu livrarea e utilă, da, pentru oameni care chiar au nevoie: pensionari, oameni cu probleme. Dar nu despre ei vorbim aici.)
Vorbim despre noi. Ăștia care, poate, am luat-o razna cu totul. Nu inca,
Poate că tocmai pentru că trăim așa apar toate mizeriile astea — depresii, boli autoimune, cancere peste tot, burnout, anxietate, oameni care nu mai pot să respire de la 30 de ani. Sau aia care chelesc la 20.
Că pe la țară, sincer, eu n-am prea văzut depresii. Soacră-mea, de exemplu, se trezește dimineața, face mâncare, spală pe jos, se ocupă de grădină, de porci, de găini. Dacă e vară, se duce și la câmp. Nu prea are timp să stea pe TikTok să caute sensul vieții.
Seara, da, se bagă în casă, se uită și ea pe Facebook, își vede serialul. Dar ziua… muncește. Fizic.
Noi? Ne trezim, ne târâm până în sufragerie, că acolo e biroul. Sau luăm Uber până în Pipera. Muncim patru ore pe scaun, mâncăm o mizerie la prânz, mai stăm patru ore pe scaun, apoi luăm Uber înapoi sau metroul, ne întindem în pat, ne băgăm ceva de ronțăit și ne uităm la seriale.
Și tot timpul ăsta, corpul nostru stă și așteaptă ceva. Poate să alerge. Poate să taie lemne. Poate să aprindă un foc, sa alerge un mamut habar n-am. ALTCEVA!
Dar sigur nu așteaptă încă o notificare Slack.
Poate că pur și simplu nu e genul nostru de viață? Voi va ganditi la asta?
Inafara de pizza,cand apar invitati si nu e pofta de gratar, eu nu mai comand alta mancare pentru ca uneori ajunge tarziu si rece plus ca mancarea sanatoasa nu prea poti sa o comanzi, trebuie scoasa de la preparat si consumata imediat.
Mai nou imi place sa comand cumparaturi, pentru ca daca e livrarea gratuita de ce sa car singur baxurile de apa sau alte lichide :)
Revenind la topic, e total nesanatos pentru corp sa stai o perioada lunga de timp si nu ai activitate fizica pentru ca nu suntem programati sa luam pauza decat cand dormim.
Clar nu suntem facuti pentru genul asta de viata. Mai ales daca ai si o gandire masculina, si ai niste testosteron in tine.
Tin minte ca aveam vreo 22 sau 23 de ani, lucram la o corporatie retardata (Xerox), stateam toata ziua la birou, dupa program, acasa ma jucam pe PC si cam atat. Devenise foarte deprimanta treaba.
Am avut mare mare noroc cand un coleg mi-a zis "vezi ca isi deschide X sala de BJJ, te bagi?". Si uite asa m-am apucat eu de BJJ (jiu jitsu brazilian), si viata mea s-a transformat radical. Nu, nu am ajuns CEO etc sau alte balarii pe care le auzi de la unii, dar clar mental totul a fost mult mult mai bine. Sincer ma durea fix in cur ca nu am facut un copy-paste cum/unde trebuie, cand eu stiam ca de la ora 8 urmeaza sa ma duc sa ma framante niste animale pe saltele. Si din hobby asta o dai in altele si tot asa. Cred ca infara de PC gaming si podcasturi, nici un hobby de al meu nu e ceva ce implica sedentarsim: BJJ, tras de fiare, hiking, boldering, bicla etc.