Aventuri la Oficiul 11 al Postei Romane

Sunt curios daca doar eu am aventurile astea, de fiecare data cand ma duc la Oficiul Postal. Daca asta, numarul 11 din Colentina, e mai special si s-au adunat numai cretini aici de zeci de ani de cand ma duc acolo?

Cert e ca ma duc ieri la fatidicul oficiu postal sa imi iau un colet de la Temu. Meh, pe care oricum l-am trimis inapoi ca erau niste tricouri d-alea din material lucios, de ma proclamau astia bulibasa in cartier daca ma vedeau asa! Observati folosirea corecta a celebrului “pe care” da?

Ajung in fata, ii dau buletinul si tantica se uita urat la mine si declara enervata “Nu am nevoie de asta, spuneti numele” Eu sunt constient de ce nume de familie am, de aia dau mereu buletinul. Si-l avea scris in fata ei, da? Asa ca, logic, ma intreaba ce nume de familie am, urmatoarea chestie.

Trec peste, ii spun numele, ma mai intreaba odata desi, repet, era in fata ei pe buletin si se duce in camera din spate unde aveau niste rafturi pline cu colete exact langa usa. Incepe sa scotoceasca pe acolo de zor, nu gaseste, iar scotoceste, nimic.

Vine inapoi la mine si ma intreaba incordata daca pachetul e pe numele meu. Ii raspund ca da, de aia i-am dat buletinul. Se uita urat, se intoarce la scotocit si incepe sa le arunce pe jos pe cele verificate. Efectiv le lua, se uita l;a eticheta si le dadea drumul pe gresia de pe jos. Nu mi-as dori ca pachetul meu sa fie tratat asa, ca nu toate au tricouri in ele.

Ii atrag atentia sa nu le mai tranteasca ca poate au continut fragil si brusc o tantica din dreapta mea, scoate nasul din mobil, se uita urat la mine si ma face misogin ca ma iau de angajata Postei. Sunt oameni despre care realizezi din prima ca nu are sens sa te certi pentru ca efectiv li se vad pe fata lacrimile de singuratate ale unicei sinapse din creierul lor.

Asa ca i-am spus calm: “Nu va suparati, stiti farmacia aia Catena de aici, nitel mai sus?” Tantica a intepenit, s-a blocat, s-a uitat la mine si a spus ca da, total dezorientata.

“Bun” am continuat eu, “mergeti acolo si cereti va rog doza de urgenta de haloperidol cu amitriptilina ca sigur nu va cer reteta, e evident". A inceput aia sa faca crize pe acolo, eu mi-am trecut castile fara de care nu ies din casa pe noise canceling si muzica, in timp ce ii explicam ca nu o aud ca am casti.

Intre timp se intoarce si brava functionara a Postei Romane din spate si se duce la un raft de langa biroul ei, unde stateau singure doua colete. Exact ca neuronii ei. Ce sa vezi, unul dintre ele, era al meu! Dar era pacat sa inceapa de acolo, cand putea face haos in camera din spate, nu?

Mi-l tranteste in fata pe tejgheaua aia a lor de marmura, eu ii multumesc zambind, il iau si plec. Tantica cu haloperidolul inca facea spume, semn ca nu am facut 4 ani de psihologie degeaba, nimerisem si diagnosticul si tratamentul!

Asa ca m-am dus in partea cealalata ( e separat cu 2 intrari oficiul 11 ), le-am chemat diriginta si m-am plans de cum arunca respectiva pachetele. Tanti ma stia, ca i-am mai reclamat odata acum 2 ani de au avut control asa ca a fost foarte zambitoare si m-a asigurat ca va lua masuri.

Multumit de simtul meu civic si datoria indeplinita fata de umanitate, am iesit zambind din Oficiul Postal 11. Sper ca data viitoare Temu sa nu mai trimita cu Posta Romana, ca-s satul de consultatii gratuite si ajung sa iau eu haloperidol inainte sa ma duc la ei.

Ce doream eu sa va intreb, asa patiti si voi la Posta? Sau am eu ghinion??