Politica nu e galerie: îi susții cât timp te reprezintă
Un lucru care mă amuză din ce în ce mai tare, mai ales văzând la ce nivel de polarizare s-a ajuns în România, este tendința oamenilor de a trata politica exact ca pe fotbal.
Adică îți alegi o echipă și ții cu ea până la capăt. Indiferent ce face. Indiferent ce tâmpenii spune sau ce decizii ia. Important este doar să fie „de-ai tăi”.
Doar că politica nu ar trebui să funcționeze așa.
Un politician nu este o echipă de fotbal. Nu este un erou, nu este Superman și nici vreun personaj providențial care trebuie apărat până în pânzele albe. Este pur și simplu un om pus într-o funcție pentru a lua niște decizii care fie îți servesc interesul, fie ți-l afectează. Atât. Nimic mai mult.
Dacă ești propagandist, sigur, acolo discuția e alta. Dar eu vorbesc despre oamenii normali, care mai au cât de cât capul pe umeri și înțeleg că politica nu este un concurs de popularitate.
Singurul criteriu care contează
În realitate, criteriul după care ar trebui judecați politicienii este unul foarte simplu: îți reprezintă interesul sau nu.
Nu dacă îți place de el.
Nu dacă vorbește frumos.
Nu dacă sună patriotic.
Îți reprezintă interesul? Bun.
Nu ți-l mai reprezintă? Nasol. Atunci ai o problemă cu el.
Evident, interesul fiecăruia este subiectiv. Uneori interesele unor grupuri sunt diferite sau chiar opuse. Așa funcționează politica de când există. Dar asta nu schimbă regula de bază: politicienii sunt trimiși acolo să reprezinte interese, nu să fie idolatrizați.
