Portalul ANAF: locul unde declarațiile se duc să moară

România digitalizată sună bine doar în conferințele de presă. În realitate, e un film horror cu bugetari care butonează tastatura fără să știe exact ce face butonul „Enter”. Exemplu la cald: am depus Declarația Unică la ANAF, completă, semnată digital, tot ce trebuie. Și? Și nimic. Nici confirmare, nici respingere, nici măcar un „mulțumim că ne-ai deranjat”. Portalul ANAF e o gaură neagră cu interfață de 2006 și zero feedback.

Și nu e doar la mine. Contabila mea, pe care o recomand calduros ca de obicei, mi-a zis că un client de-al ei a pățit fix la fel: a depus documentul online, așteptat ceva ce nu vine niciodată, și a doua zi l-a trimis din nou. Nu i-a zis nimeni să o facă. Pur și simplu, n-a primit niciun semn de viață de la ANAF și s-a gândit că poate s-a evaporat digital între două servere cu Windows XP.

A trebuit sa il depun din nou a doua zi abia, ca sa mearga.

Și atunci ce-am câștigat cu digitalizarea? Înainte te duceai la ghișeu, luai o înjurătură, dar știai că dosarul tău a ajuns undeva. Acum îl trimiți în Matrix, și nimeni nu-ți spune dacă e viu sau mort. Tot ce ai e o speranță vagă și un PDF semnat digital, păstrat cu sfințenie în caz că te caută ANAF după un an și jumătate. „Nu figurați la noi cu nimic!” Ah, normal, e digital. Dar platesti si amenzi.

Bineînțeles, sistemele astea nu sunt dezvoltate de profesioniști, ci de firme de casă care-au câștigat licitații cu un PowerPoint și-un șpriț. De-aia site-ul ANAF merge prost la ore de vârf și pică la fiecare actualizare. Nu e digitalizare, e o glumă scumpă cu servere second-hand și oameni care în loc să optimizeze procesele, doar le-au mutat din registratură pe ecran.

Digitalizarea statului român înseamnă același bugetar de pe vremuri, cu aceeași lipsă de chef, dar acum ascuns după un cont și o parolă. Și când nu funcționează nimic, tu ești de vină. N-ai trimis corect. N-ai bifat. N-ai avut răbdare. Și tot tu vei plăti penalizări pentru o „neconformitate” care nu e a ta.

Deci da, dacă înainte te înjura doamna de la ghișeu pentru că n-ai capsat colțul, acum te ignoră complet o aplicație făcută cu pile și implementată de indivizi care cred că XML e o dietă. Progresul ăsta ne-a dus de la dosar cu șină la dosar cu vid existențial.

Sincer, parcă mai bine știam că-l las pe masa unei funcționare și plec cu o copie și-un „lăsați, vă sunăm noi”. Acum, am doar un portal care nu zice nimic. Și tăcerea digitală e mai enervantă decât coada la 6 dimineața.