Raport BNR iunie 2025: Nasol!

România intră într-o nouă fază a degradării economice, de data aceasta cu fanfara fiscală a guvernului Bolojan în fundal. Deși la suprafață avem un discurs despre „responsabilitate bugetară”, ceea ce se conturează în realitate este o combinație explozivă între fragilitatea structurală deja confirmată de BNR și măsuri fiscale care vor strânge șurubul până la rupere. Iar ruptura va fi socială, economică și, cel mai probabil, politică.

Raportul BNR din iunie 2025, despre care presa tace, nu mai lasă loc de interpretări optimiste: economia României a crescut cu doar 0,8% în 2024, cea mai slabă performanță din ultimul deceniu, cu excepția anului pandemic. Deficitul bugetar a atins 9,3% din PIB, cel mai mare din Uniunea Europeană, și deja tragem cu dinții de un rating de țară care riscă să fie retrogradat în categoria „junk”. În acest decor sumbru, vine Bolojan cu planul său de „salvare fiscală”, un eufemism pentru cea mai dură corecție bugetară din ultimele două decenii.

Din 1 august, TVA-ul standard va fi majorat la 21%, iar cotele reduse vor fi urcate fără milă la 11%. Nu scapă nimeni: de la alimente, turism, transport public, până la activități culturale. Este o lovitură în plin pentru puterea de cumpărare a populației, într-un moment în care inflația încă nu s-a domolit complet, iar veniturile reale sunt deja erodate. În paralel, accizele cresc pe combustibil, alcool și țigări – evident, pentru a umple găurile, dar cu costul suplimentar al unei noi runde de scumpiri în lanț.

La toate acestea se adaugă un nou set de măsuri: impozit pe pensiile de peste 3.000 lei prin introducerea contribuției de sănătate, majorarea impozitului pe dividende la 16% din 2026, cresterea accizelor si a TVA și mai sunt inca 2 pachete de masuri de venit. Cu alte cuvinte, un tsunami fiscal menit să sperie piețele și să mulțumească Bruxelles-ul, dar care va afecta în mod disproporționat tocmai clasele de mijloc și micii antreprenori.

Și toate aceste măsuri vin într-un context deja extrem de fragil. Una din trei firme din România are capitaluri proprii sub limita legală. Datoriile cresc, iar insolvențele se înmulțesc. Populația e polarizată: 0,6% dintre deponenți dețin 28% din banii din bănci. Sectorul imobiliar dă semne clare de blocaj, iar intermedierea financiară este în continuare rușinea UE – doar 49,8% din PIB este cuprins în active bancare. Adaugă la toate acestea îmbătrânirea accelerată a populației, riscurile climatice reale și lipsa oricărei predictibilități legislative și obții o imagine clară: economia e praf. Iar cu pachetul fiscal Bolojan, va fi și mai praf.

Într-o țară în care încrederea în stat e deja la cote de avarie, în care digitalizarea e mai mult o lozincă decât o practică, și în care mediul de afaceri e sufocat de controale, formulare și schimbări peste noapte, acest nou experiment fiscal va avea un singur rezultat: contracție. Consumul va scădea. Investițiile se vor amâna. Piața muncii va resimți reculul. Și, poate cel mai grav, se va adânci ruptură dintre stat și cetățean.

Pentru că, indiferent ce spun comunicatele de presă, realitatea e simplă: nu poți construi o economie sănătoasă pe o populație epuizată și pe un mediu de afaceri strivit de taxe. Guvernul Bolojan speră că va reechilibra bugetul. În realitate, nu face decât să tragă cortina peste un decor în flăcări, convingându-ne că așa arată reforma.

Nu, nu e reformă. E austeritate mascată, aplicată brutal într-un moment prost, cu efecte în cascadă care vor exploda în 2026. România nu merge spre stabilitate. Merge, lent dar sigur, spre un nou colaps de încredere. Și asta nu o mai spun doar criticii sistemului. O spune, cu cifre reci, chiar Banca Națională.