De ce nimeni nu iti va detalia niciodata motivul pentru care nu te-a angajat
Si de ce nu e o drama pana la urma!
Tot mai vad ca lumea se plange ca nu primeste refuzuri concrete de la recruiteri sau firme, in urma interviurilor. Ca aia doar dispar. Mai oameni buni, pentru mine, daca e liniste doua saptamani, e clar ca pa. Cred ca doar de doua ori au revenit mai tarziu de doua saptamani si m-au angajat.
Am vaga impresie ca multi se asteapta sa primeasca un mail gen “Draga Dorel, nu te-am angajat pentru ca ne-ai parut cam lepra si neserios. Ah si ai stat doar cate 3 luni la ultimele 2 joburi, deci clar ti se rupe”. Sau ma rog, ceva in genul ala de raspuns. Scris politicos si explicat cu ce esti mai prost decat candidatul ales, sau de ce esti paralel cu respectiva pozitie.
Singurele raspunsuri care se dau, de regula, sunt “Am decis sa continuam cu alt candidat mai apropiat de ceea ce cautam”. In caz ca il dau si pe ala. Acum serios, cand intervievezi 20 de candidati pe 4-5 joburi fiecare, nu prea ai timp sa dai mailuri, nici macar din astea simple. E nu m-as vaita atata si na, nu ma poate acuza nimeni ca-s vreun fan al recrutarii, in forma practicata de mainstream-ul firmelor de peste tot.
Adevarul este ca sunt unii oameni carora orice li se va spune, nu vor accepta. Si vor da raspunsuri, vor cere explicatii. Aia mai nebuni pot da chiar firma in judecata, ca atat se poate cu unii. Nu conteaza ca le spui ca nu poti aplica la senior developer dupa 6 luni de experienta in programare, ca gasesc ei ceva de zis. Sau diverse alte motive reale si extrem de evidente. Mereu se va gasi ceva de comentat, interpretat si dezbatut.
Asa ca de aia vi se spune, in cazul cand o fac, ca au ales alt candidat mai potrivit cu jobul. Si nu e nici macar o minciuna, persoana aleasa e mai aproape de ceea ce cautau. In felul asta nu iese circ.
Dar nu am inteles niciodata drama rezultata din lipsa unui feedback de la recruiter. Stateai in strada, cu telefonul in mana asteptand cu ochii in lacrimi raspunsul? Nu ai mai aplicat la nimic altceva, ca ala era jobul ideai si ti-a nenorocit feng-shui-ul linistea de dupa interviu? Te cam plictisesti pe acasa de fapt, nu? Fa un Glovo pana te suna un recruiter!
Eu cand aplic la joburi, cum o sa incep de luni de exemplu, imi slefuiesc CV-urile ( da, am vreo 3, unul pe PM, unul pe PO si unul pe SM, ca e greu cu unii) caut pe Linkedin si Upwork si trimit de zor. Cine raspunde ok, cine nu iar ok, la fel si cu interviurile si cu raspunsurile dupa. Daca ma vor, ma cauta ei sunt sigur, daca nu, ghinion de nesansa, gasim pe altii, ca nu s-a terminat lumea aici.
Mai era versiunea userista hipsterist-emo conform careia feedback-ul unui recruiter te poate ajuta la alte interviuri. Ca sigur sta ala sa-ti zica cum sa scrii un CV sau faze de genul “la minutul 13 al interviului ti-ai sters mucii pe maneca, nu mai face asta!”
In caz ca nu te-ai prins, nu e ma-ta, e un om cu care ai vorbit si pentru care nu mai prezinti interes. Da, greu de acceptat, dar o sa treci peste. Ah nu mai aplici data viitoare la ei la firma, Dumnezeule, sunt sigur ca CEO-ul plange cu sughituri deja la el pe yacht!
De aia zic, haideti sa fim realisti, ca nu a murit nimeni niciodata din asta si nu va foloseste la nimic nici macar mailul ala cu “l-am ales pe Viorel, pa!”. Prea multa drama pentru un rahat!
Cel mai nasol e sa primesti un feedback pozitiv dupa interviul tehnic si apoi sa iti spuna ca postul s-a ocupat intern, dar cauta sa mai deschida o pozitie si te anunta dupa.
been there, done that.
Ma regăsesc în articol,ca și alții, de altfel.Free market.