…oamenii erau in strada cerand alegeri libere, incetarea dictaturii, caldura in case si mancare. Eram mic pe atunci dar nu o sa uit niciodata zilele alea, era asa o emotie generala si vedeai speranta inflorind peste tot, intr-o lume ce fusese gri pana de curand.
Pentru ca prin Colentina se intra in Bucuresti cu camioane si masini pline de oameni, am iesit cu mama in strada tinand niste foi A3 pe care scria “La Televiziune” pentru a orienta oamenii. Viata mea se animase brusc, si cu putina ingrijorare, ca nu stiam unde e tata, care a ajuns abia seara acasa, cu prima editie a Libertatea in mana. Cred ca era 22 sau 23?
In fine, acele zile au avut magia lor, chiar daca amestecata cu frica, seara se vedeau urmele de trasoare, undeva inspre Baneasa. Oamenii din bloc s-au organizat sa pazeasca blocul de omniprezentii teroristi, pe care nu ii vedea nimeni, facand de garda jos cate doi. Pretext de bere si barfa. Am atarnat un fir cu un bec din camera mea deasupra intrarii in bloc, sa fie lumina afara si intuneric in bloc.
Magia asta s-a diminuat repede, cu ocazia primului miting din ianuarie, in care lumea il intreba pe iliescu cine e si ce a facut in ultimii 5 ani. Era intrebarea momentului. Apoi s-a incheiat cu mineriada din iunie, cand FSN-ul si iliescu si-au aratat adevarata fata, pe care au pastrat-o toate partidele astea politice, asa zis europene si mari fani ai vestului, vezi doamne.
Astea care, 35 de ani mai tarziu ne-au anulat alegerile pe baza unor dovezi lipsa inca, dand vina pe niste rusi la fel de omniprezenti si invizibili ca si teroristii aia de la Revolutie.
Care iar au venit cu un program de guvernare cu basme si povesti, ca mai sunt alegerile prezidentiale deh si trebuie sa se prefaca ca nu ne rup cu taxe, dar nici ca dau prea tare in bugetarzi, ca au nevoie de voturi.
O jumatate de viata de om trecuta, ca sa ne intoarcem de unde am plecat, e drept, civilizat si fara victime de data asta. Deocamdata.
Ironic este faptul ca atunci toata lumea isi dorea sa voteze in 89, apoi 80% au votat cu un comunist ca apoi sa o rada de aici.
Cireasa de pe tort este ca peste 35 de ani, ia cele mai multe voturi, tot un fost comunist, care acum bate campii si pozeaza in mesia.
Ca ne intoarcem fix de unde am plecat este, dupa mine, o exagerare.
Dar, pe de alta parte, mi-e clar ca multi nu (mai) stiu astazi de unde am plecat.
.
Daca nu-ti cunosti istoria, e foarte probabil sa-i repeti greselile... Suna ca un cliseu, dar e foarte adevarat. Daca nu era adevarat, nu se "flutura" legionarismul cu atata usurinta in Romania anului 2024. Daca nu era adevarat, nu se vota cu atata usurinta o fantoma. Daca nu era adevarat, nu se lasa linistea asta deplina peste tot.
.
In decembrie '89 s-a strigat "Teroristii!". Si oameni au murit. Vacarmul Revolutiei s-a transformat intr-o liniste asurzitoare, cu foarte multe intrebari si aproape fara raspunsuri.
.
In decembrie '24 s-a strigat "Rușii!" - si o lume-ntreagă a privit la o țară de bezmetici. Toata larma de la televiziuni s-a dovedit un vodevil ieftin, dupa care, odata cazuta cortina, nu s-a mai intamplat nimic. Actorii au parasit scena, unii spectatori au iesit din sala scârbiti - iar de cei ramasi la locurili lor (pun intended, pentru cine-si aduce aminte), in asteptarea unor raspunsuri, nu-i mai pasa nimanui.
.
89-24... same shit... Inca n-au murit oameni...