Situația României în 2026 – Analiză (nepublică)

Am intrat în posesia unui document intern, de la o instituție de stat, care spune cam ce zic și eu de 4 luni. Stați liniștiți, Bolojan veghează!

Scenariu “Fără Ajustare Fiscală 2025”

Context general

Analiza pornește de la ipoteza că în 2025 nu sunt implementate reforme fiscale sau structurale semnificative. Cheltuielile bugetare continuă în ritm actual, pensiile speciale rămân neatinse, masa salarială publică crește inerțial, deficitul se menține peste 7% din PIB, absorbția fondurilor UE/PNRR este condiționată, iar economia este afectată de majorări de taxe fără creșterea productivității. Această proiecție examinează sustenabilitatea financiară a statului în 2026 în lipsa corecțiilor.

Date de pornire (2024–2025)

Datoria publică a depășit pragul de 55% din PIB și se apropie de 60% în absența ajustărilor. Deficitul rămâne în intervalul 7–9% din PIB (cca. 28–35 mld. EUR anual). Serviciul datoriei publice reprezintă deja peste 10% din totalul cheltuielilor bugetare și tinde să crească. Economia intră într-o fază de încetinire, cu o creștere estimată intern între 1% și 2%, iar în scenariu pesimist există risc de stagnare. Piața muncii se tensionează lent, dar presiunea salarială din sectorul public continuă. Creșterea TVA-ului și a taxelor sectoriale reduce consumul și competitivitatea IMM-urilor.

Accesul la finanțare în scenariul de continuare fără reformă

Menținerea deficitului ridicat în 2025 determină reevaluarea ratingurilor suverane. Probabilitatea de retrogradare în categoria “junk” este estimată între 80% și 90% în 2026, într-o fereastră de timp cuprinsă între T1 și T2. Odată retrogradată, România pierde acces la finanțare ieftină. Investitorii instituționali cu restricții de portofoliu se retrag. Costul mediu al datoriei ar putea urca spre 9–11%. Refinanțarea datoriei curente și acoperirea deficitului ar necesita sume totale anuale între 45 și 55 mld. EUR. Spre T2 2026, presiunea de finanțare poate deveni critică, în lipsa unui creditor de sprijin.

Fondurile europene și PNRR

Dacă România intră în proceduri aprofundate de deficit excesiv fără plan de corecție, există risc crescut (estimare 50–60%) ca plățile din PNRR să fie temporar suspendate. Neatingerea jaloanelor poate conduce la pierderea unor tranșe viitoare. În acest caz, proiectele începute trebuie acoperite din împrumuturi suplimentare, ceea ce majorează deficitul și scade încrederea investitorilor. Constrângerea fondurilor UE reduce amortizorii financiari.

Risc de lichiditate suverană

În scenariul analizat, statul trebuie să se împrumute pentru plata unor obligații curente. Dacă refinanțarea devine imposibilă la costuri sustenabile, apare riscul de default tehnic. Probabilitatea întârzierii unor plăți (dobânzi, furnizori, transferuri bugetare) este estimată la 40–50%. Fără acces la un acord internațional de stabilizare, riscul unui default parțial, cu restructurarea maturităților sau dobânzilor, este estimat între 25% și 35%. Scenariul de default total haotic (necontrolat, tip Grecia înainte de bailout) rămâne mai redus, în intervalul 10–15%, însă poate crește dacă se adoptă politici populiste anti-intervenție.

Posibile reacții sistemice

Dacă finanțarea devine nesustenabilă, alternativele sunt: (1) solicitarea unui acord cu o instituție financiară internațională, (2) adoptarea unui program de austeritate intern, (3) default parțial, (4) ajustări de tip control valutar/instituțional. Solicitarea unui acord extern are o probabilitate de 60–70% în scenariul fără reforme, de preferat înainte de retrogradarea totală a ratingurilor. Dacă acordul este refuzat politic, este probabilă impunerea unei „consolidări de urgență” după un șoc de piață.

Tensiuni sociale și politice (efect secundar al colapsului fiscal)

Creșterea taxelor fără creștere economică poate conduce la stagnarea veniturilor reale și la presiuni sociale. În scenarii de austeritate forțată, se poate ajunge la proteste extinse, pierderea sprijinului politic pentru guvern, schimbări de putere accelerate și escaladarea discursului radical. În cazul în care tăierile sunt percepute ca impuse din exterior, riscul de reacție populistă și destabilizare politică crește exponențial. În absența unui plan credibil, legitimitatea măsurilor de austeritate poate fi contestată, inclusiv juridic sau instituțional.

Evaluare sintetică a riscului în 2026 (scenariu fără intervenție):

– Riscul retrogradării ratingului la “junk”: 80–90%

– Probabilitatea solicitării unui acord de sprijin extern: 60–70%

– Risc de default tehnic (întârzieri plăți): 40–50%

– Risc de default parțial restructurat: 25–35%

– Risc de default necontrolat: 10–15%

– Probabilitatea creșterii taxării suplimentare (TVA, contribuții): >70%

– Probabilitatea blocajelor în execuție bugetară T2–T3 2026: 50%

Concluzie internă

Scenariul fără ajustare fiscală în 2025 conduce la acumularea rapidă a dezechilibrelor și la risc major de pierdere a capacității de finanțare în 2026. Evitarea unui scenariu de default (tehnic sau parțial) este posibilă doar printr-o corecție fiscală anticipată sau prin obținerea unui acord extern înainte de deteriorarea ratingurilor. Fereastra de intervenție este limitată la T1–T2 2026. Lipsa unei decizii strategice în acest interval poate conduce la o criză fiscală cu efecte sociale și politice semnificative.