Tăiem din bugetari? Perfect. Sunt prea mulți și fac prea puține!

Declarația lui George Simion de la Digi24 de aseara, în care a spus că vrea să dea afară 500.000 de bugetari, a trezit isterie printre cei conectați permanent la rețeaua de cafele din instituțiile publice. Sindicatele au sughițat, Facebook-ul s-a umplut de bocete, iar influencerii pro-sistem au intrat în criză de isterie. Realitatea, însă, e că această mișcare nu-i afectează deloc campania. Pentru că – surpriză! – bugetarii oricum nu-l votează. Ei sunt deja în tabăra lui Nicușor Dan, omul sistemului, campionul regulamentelor scrise în trei exemplare și protectorul clasei birocratice care încă nu a aflat că există e-mail. 5 ani olimpicul nu a schimbat nici macar portarul la Primaria Bucuresti.

România are peste 1,3 milioane de bugetari. Cifra e uriașă și complet disproporționată pentru un stat cu economie anemică, deficit cronic și datorii în creștere. Problema nu e că avem profesori, medici sau pompieri – problema e că avem sute de mii de posturi în agenții obscure, primării din comune cu 200 de oameni și direcții județene care au ajuns incubatoare de nepoți, fini și amante. Avem primării în care numărul angajaților depășește cu lejeritate numărul de locuitori permanenți. În unele cazuri, s-au inventat atribuții ca să se poată încropi un post. Și toate astea ne costă miliarde.

Și nu doar bani. Ne costă timp, nervi, dezvoltare. În 2025, România încă are ghișee care cer ștampilă. AZI chiar ma duc cu stampila de la PFA dupa mine, la o institutie publica, desi legea nu o mai cere din 2018!

Încă ai nevoie de copii xerox „conforme cu originalul” și de documente duse cu mâna dintr-un birou în altul pentru că sistemele informatice „nu comunică între ele”. Adevărul e simplu: administrația publică din România funcționează în multe locuri la nivel de 1996, cu actualizări rare și doar pe hârtie.

Bugetarii nu susțin schimbarea. Ei sunt ancora în trecut, nu motorul viitorului. Iar când cineva vine și spune că vrea să mai taie din această anvelopă umflată artificial, reacția e instant: „Atacă democrația! E populism! Vrea să ne lase pe drumuri!” Dar realitatea e că statul român are nevoie urgentă de o cură de slăbire, nu de încă o generație de posturi inventate „pentru că se poate”.

Simion a dat exact în punctul dureros al sistemului: ineficiența. Și, culmea, asta nu-l afectează electoral. Dimpotrivă. Românii care nu lucrează la stat – și sunt mulți – aplaudă. Cei care s-au săturat să stea la cozi, să completeze formulare inutile, să fie umiliți de funcționari plictisiți și să plătească taxe ca să susțină armate de „angajați de birou” care nu știu nici măcar ce atribuții au – oamenii ăștia nu-l văd pe Simion ca pe un pericol. Îl văd ca pe o șansă.

Așa că nu, nu e sinucidere politică să anunți că reduci din bugetari. E un semnal că ai curaj. Că nu te temi să deranjezi rețelele de confort ale celor care s-au obișnuit să încaseze salarii din banii altora, fără să livreze nimic util înapoi. Iar dacă valul de bocete din sistem e semn că le-ai tulburat liniștea, înseamnă că faci ceva bine.