Uniunea Europeana, la un pas de sinucidere financiară

Uniunea Europeană se află foarte aproape de a face una dintre cele mai proaste și periculoase mișcări financiare din istoria sa. Iar responsabilitatea politică pentru această direcție aparține, în mod direct, Ursulei von der Leyen și cercului restrâns de nealesi care conduc astăzi Comisia Europeană.

Sub pretextul „sprijinirii Ucrainei”, conducerea UE cochetează deschis cu ideea folosirii activelor rusești înghețate – inclusiv a principalului – ca garanție pentru împrumuturi masive sau chiar pentru finanțare directă. Nu vorbim despre o decizie simbolică sau despre un gest moral abstract, ci despre o acțiune care poate distruge fundațiile financiare ale Uniunii Europene, ale monedei euro și, implicit, economiile cetățenilor europeni.

Realitatea este simplă: aproximativ 210 miliarde de euro din activele rusești înghețate se află în Uniunea Europeană, majoritatea concentrate la Euroclear, în Belgia. Aceste active nu sunt bani lichizi, ci în principal obligațiuni europene. Cu alte cuvinte, sunt hârtii care stau la baza pieței financiare europene. Dacă aceste active devin instrument politic, întregul sistem de încredere pe care se sprijină euro începe să crape.

Planul promovat de Ursula von der Leyen este prezentat public drept „sofisticat” și „legal”: UE ar urma să se împrumute masiv, folosind activele rusești ca garanție, fără a le confisca oficial. În realitate, aceasta este o confiscare mascată, ambalată birocratic, menită să păcălească piețele și să evite o recunoaștere politică explicită.

Problema este că piețele financiare nu sunt batute in cap. Investitorii, băncile centrale și statele care dețin rezerve în euro înțeleg foarte bine ce înseamnă acest precedent: faptul că Uniunea Europeană este dispusă să folosească active suverane înghețate ca instrument politic atunci când îi convine. Din acel moment, euro nu mai este o monedă sigură de rezervă, ci una condiționată politic.

Aproximativ 20% din rezervele valutare globale sunt deținute în euro. Aceste rezerve există pentru că, până acum, UE a respectat un principiu fundamental: imunitatea activelor suverane și separarea politicii de infrastructura financiară. Dacă acest principiu este încălcat, chiar și „temporar”, consecințele vor fi permanente. Retragerea capitalului nu va fi bruscă, ci lentă și constantă. Exact genul de fenomen care ucide economii fără să declanșeze alarme imediate.

Mai grav este faptul că această aventură este asumată aproape exclusiv de Europa. Statele Unite, care împing cel mai agresiv această direcție, dețin doar o fracțiune infimă din activele rusești înghețate. Cu alte cuvinte, Washingtonul poate susține confiscarea fără să suporte costurile. Europa, în schimb, suportă tot: riscul juridic, riscul financiar, riscul monetar și riscul reputațional.

Belgia a spus-o clar: această idee echivalează cu un furt și va genera represalii juridice pe termen nelimitat. Procesele intentate deja împotriva Euroclear sunt doar începutul. Odată ce infrastructura financiară europeană este trasă în conflicte geopolitice, neutralitatea ei dispare. Iar fără neutralitate, nu mai există încredere.

În mod ironic, această politică este justificată în numele „valorilor europene”, în timp ce încalcă exact acele valori care au făcut Europa atractivă pentru capital: predictibilitatea, statul de drept și stabilitatea juridică. Ursula von der Leyen pare dispusă să sacrifice toate acestea pentru un câștig politic pe termen scurt și pentru a masca incapacitatea UE de a formula o strategie coerentă pentru Ucraina.

Și aici apare marea minciună: această decizie nu este despre Ucraina. Este despre incapacitatea Uniunii Europene de a recunoaște că nu mai are resursele economice, politice și militare pentru a susține un conflict de uzură. În loc să spună adevărul, conducerea UE alege să joace ruleta rusească cu euro și cu economiile europenilor.

Dacă acest precedent este creat, Uniunea Europeană va intra pe o pantă ireversibilă. Costurile de împrumut vor crește, moneda se va slăbi, iar statele membre vor fi forțate să acopere pierderile prin taxe, inflație și austeritate. Nu „Rusia” va plăti nota. O vor plăti cetățenii europeni.

Aceasta nu este o decizie curajoasă. Este o decizie disperată. Iar istoria economică arată clar că disperarea, combinată cu aroganța birocratică, produce întotdeauna dezastru.

Ursula von der Leyen nu joacă doar viitorul Ucrainei. Joacă stabilitatea financiară a Uniunii Europene. Iar dacă pierde, nu va plăti ea. Vor plăti europenii, inclusiv noi!