Uniunea Europeana pe intelesul tuturor

Închipuie-ți că ți-ai luat apartamentul visurilor tale, dar ai semnat cu o asociație de locatari unde administratorul a suferit, probabil, o traumă în copilărie legată de ordinea excesivă.

La început, omul părea serios: promitea pază și becuri pe scară. Dar acum te trezești cu el în sufragerie, măsurându-ți cu șublerul distanța dintre canapea și televizor, pentru că, zice el, „nu respecți unghiul european de vizionare”, iar asta îți afectează productivitatea pe scară.

Ridicolul începe la micul dejun. Administratorul îți bate în ușă pentru că a simțit miros de omletă cu trei ouă, iar norma aprobată la ultimul comitet este de un ou și jumătate per locatar. Îți explică, în timp ce îți notează amenda în carnețel, că excesul tău de proteine privează de resurse apartamentul de la parter, unde locatarii au decis să nu mai gătească deloc pentru că așteaptă să le vină mâncarea prin „programul de catering solidar”. Tu plătești gazul, tu speli tigaia, dar administratorul îți dictează cât de tare să mesteci ca să nu provoci vibrații neconforme în structura blocului.

În baie, asociația a decis să standardizeze lungimea hârtiei igienice, așa că administratorul vine în inspecție să verifice dacă nu cumva folosești mai multe pătrățele decât prevede regulamentul de igienă sustenabilă. Dacă îndrăznești să tragi apa de două ori, ești acuzat de „atentat la rezervele de apă ale imobilului” și ți se instalează un limitator care îți transformă dușul într-o experiență similară cu picătura chinezească. Mai mult, administratorul a decretat că, de marțea viitoare, toți locatarii trebuie să folosească aceeași marcă de șampon, una care miroase a carton ud, pentru că producătorul este vărul său de la etajul patru și trebuie „sprijinită economia locală a scării”.

Să nu uităm de celebra „subvenție pentru becuri inteligente”. Asociația îți dă gratis becuri care se aprind singure când intri în cameră. Ce nu îți spune este că becurile respective au microfoane încorporate, care raportează la centru dacă vorbești urât despre asociație la masa de prânz. Dacă senzorul detectează „vibrații de nemulțumire”, îți taie automat curentul pentru 24 de ore, ca măsură de reeducare. Ai primit niște becuri de 20 de lei, dar ai pierdut dreptul de a mai spune ce gândești la tine în bucătărie fără să rămâi pe întuneric.

Abuzul suprem vine însă la portofel. Fondul de rulment, la care tu contribui lunar, a devenit pușculița personală a administratorului pentru proiecte fanteziste. Te trezești că plătești o taxă de „solidaritate climatică” pentru vecinul de la etajul șase, care și-a spart singur geamurile iarna trecută, într-o criză de nervi, și acum are nevoie de încălzire subvenționată. Când ceri socoteală, administratorul te privește cu dispreț și îți spune că banii tăi au fost deja donați unei asociații de blocuri din cartierul vecin, care n-au mai plătit întreținerea de zece ani, dar au „potențial de înfrumusețare”. Dacă încerci să protestezi, administratorul angajează, tot din banii tăi, o firmă de pază care să-ți blocheze ușa de la intrare până când înveți să fii „recunoscător” pentru privilegiul de a sta în blocul lor.

Această comedie amară este, din păcate, povestea apartenenței României la Uniunea Europeană. Ne-am dorit să fim parte dintr-o familie civilizată, dar ne-am trezit într-o asociație unde administratorul de la Bruxelles ne rearanjează mobila în casă, ne stinge lumina când avem chef de citit și ne trimite economiile spre „scări” care nu ne privesc. Am ajuns să fim proprietari doar pe impozite, în timp ce libertatea noastră de a decide ce facem în propria sufragerie a fost confiscată de un comitet care ne tratează ca pe niște chiriași indisciplinați în propriul stat. Aderarea a devenit, astfel, procesul prin care am cedat cheia de la casă în schimbul promisiunii că administratorul ne va lăsa, din când în când, să ne uităm pe geam la curtea pe care tot noi o plătim.

Preluat de la DexV, unul dintre cele mai misto conturi de pe X-ul romanesc!