Romania, locul unde urșii fac legea și ONG-urile o aplaudă

În România, dacă te sfâșie un urs, ai greșit tu. N-ai avut pancarta cu “I ♥ Wildlife”, n-ai citit manifestul ecologist înainte să ieși din casă și, mai grav, ai avut tupeul să trăiești în apropierea unei păduri. De ce? Pentru că în 2016, Dacian Cioloș – pe atunci prim-ministru și vizionar al ecosistemului – a decis să suspende cotele de vânătoare pentru urși și lupi. Sub inspirația divină a ONG-urilor de mediu, care plângeau în cor pentru fiecare blănos potențial vânat, Ciolos a decis ca natura se reglează singură.

Și s-a reglat! Populația de urși a explodat de la 6.500 la peste 13.000 in 2025. În timp ce ursul brun devenea specie mai protejată ca bugetarii cu spor de stat pe scaun, în sate și orașe, oamenii își montau clopoței la coteț și becuri cu senzor în fața casei. Dar n-a fost nimic tragic în ochii activiștilor – doar semne ale unei naturi sănătoase.

Bilanțul acestei terapii ecologice? 26 de morți, peste 270 de răniți grav, mii de apeluri la 112 și zeci de urși filmați în curți, spitale, școli, magazine. Însă ONG-urile, cu Agent Green în frunte, ne-au lămurit: ursul nu e vinovat. Tu ești. Ai avut o energie greșită. Ai lăsat tomberonul deschis. Ai trăit prea aproape de locul unde el a ales să existe. Pe primul loc e ursul, nu tu!

WWF România a venit cu alternative moderne și non-letale: plase, gloanțe cu anestezic, difuzoare cu muzică liniștitoare. Unele ONG-uri au propus și relocarea – o idee genială, dacă uităm că relocarea înseamnă să duci ursul din Covasna în Harghita. Adică să muți problema dintr-un sat în altul, ca un urs cu chirie în regim de urgență. De altfel, în unele sate din Harghita și Covasna, oamenii ies stressati din case seara.

2024 a fost anul în care realitatea a intrat peste visul ecologist. În Bucegi, pe traseul Jepii Mici, o tânără de 19 ani a fost ucisă de un urs. Trupul ei a fost recuperat cu greu pentru că animalul a refuzat să plece. În județul Brașov, s-au înregistrat 154 de atacuri documentate în doar un an, cu 411 oi și 75 de vaci mâncate. La nivel național, Jandarmeria a intervenit în peste 4.600 de cazuri legate de prezența urșilor în localități. Dar pentru ONG-uri, problema era tot omul. Ursul doar se manifesta liber!

Așa s-a ajuns la Legea 242/2024, promulgată de președintele Iohannis. Cuprindea, timid, primele semne că s-a terminat reveria: 426 de urși pot fi eliminați anual preventiv, alți 55 în cazuri de urgență. Se interzice, totuși, împușcarea femelelor cu pui sau a celor cu blană de nota 10. Doar nu vrei să strici genetica unei specii care, aparent, se înmulțește mai repede ca Daciile pe Valea Prahovei.

Dar birocrația a rămas: primarii n-aveau voie să intervină fără aprobări centrale. Așa că în 2025, în sfârșit, se discută o măsură de bun simț. Ministerul Mediului propune ca primarii să decidă local dacă un urs trebuie alungat, relocat sau împușcat. Fără avize de la București, fără telefon dat la ONG, fără conferință de presă cu „experți în coexistență”. Ministrul Mircea Fechet, mult mai conectat la realitate decât predecesorii săi, a spus-o clar: urșii periculoși trebuie eliminați. Nu povestit cu ei. Nu așteptat să plece. Nu plâns după ei în conferințe.

Ba mai mult, România a cerut Comisiei Europene reevaluarea statutului de protecție absolută a ursului brun, pentru că cifrele nu mint: avem între 10.500 și 13.000 de urși, într-o țară unde pragul optim ar fi 4.000. Restul? Sunt surplus. Dar nu o spunem noi. O spun biologii, silvicultorii, polițiștii locali care s-au trezit cu ursul la chioșc, și părinții din satele tarii, care-și duc copiii la scoala cu teama.

În concluzie, România nu e împotriva urșilor, dar atunci când îți intră o creatură de 400 kg în curte peste tine, n-ai timp de petiții online. Ai nevoie de acțiune. Nu de o lecție despre biodiversitate pe Facebook.