Cum îți fură Primăria București dreptul la mobilitate în propriul oraș!

În timp ce bucureștenii vânează un autobuz care nu vine niciodată la timp și un loc de parcare fara stalpisori, Primăria Capitalei are alte revelații: problema orașului sunt mașinile vechi. Nu troleele arhi-pline, nu gurile de canal care scuipă capace în trafic, nu nebunia lui Nicușor Dan de a schimba la nesfârșit țevile unui sistem de termoficare care n-a funcționat niciodată cum trebuie. Nu.

Mașina ta mai veche e dușmanul public numărul unu. Așa că gata: vine taxa pentru mers în propriul oraș! Da, ăla în care o să plătești mult mai mult pe casă și teren din 2025! Primăria București condusă de un neales acum vrea să implementeze Zona cu Emisii Reduse sau LEZ.

LEZ – adică Low Emission Zone, sau, pe scurt, dacă n-ai mașină electrică, stai acasă sau plătește. E varianta noastră autohtonă de ULEZ, implementată cu mare fast în Londra și mare scandal la popor. Se bagă camere ANPR, se bagă taxe, viniete, amenzi automate. Se ia o bucată de oraș (centru), se declară „zonă verde”, apoi se extinde ca o ciupercă radioactivă. Totul, desigur, pe fonduri europene, cu copy-paste din rapoarte BERD și un vibe de „vrem să fim Berlin, dar n-avem metrou peste tot”.

Care-i faza? Dacă ai mașină Euro 3 sau 4 – adică ceva ce-ți permiți fără să vinzi un rinichi – ești considerat poluator și trebuie să scoți bani din buzunar ca să intri în orașul în care deja plătești taxe, impozite și nervi. Sistemul e gândit să „descurajeze utilizarea mașinilor poluante”. Tradus din birocrată în română: dă banii, fraiere!

Inspirat din Londra, unde ULEZ a fost introdus cu flori și extins cu gaze lacrimogene, proiectul promitea aer curat și suflete pure. În realitate, a fost un șut în gură pentru clasa muncitoare. Livratori, bone, instalatori, navetiști – toți au fost taxați pentru că n-au Tesla. Camerele ULEZ au fost vandalizate, iar un întreg fenomen numit „Blade Runners” s-a născut pentru a le scoate din priză. Da, cetățeni care smulg camere de pe stâlpi. Asta e Londra ecologică.

Și cu ce ne-am ales? Poluarea a scăzut pe hârtie. În realitate, diferența a fost marginală. În schimb, costul vieții a crescut, libertatea de mișcare a scăzut, iar banul public s-a dus în întreținerea sistemului care te taxează pentru că mergi la muncă. Ecologie? Mai degrabă extorcare în numele mediului.

La București, povestea devine tragicomică. Transportul public e o loterie, infrastructura rutieră pare proiectată de un Kafka beat, ia metroul nu ajunge peste tot. În acest peisaj absurd, Primăria îți spune că problema e Fordul tău Focus, nu faptul că la 36 de grade ești lipit de tramvaiul cu geamuri sudate. Băi și zici că e ilegal să plantezi pomi aici, ați remarcat??

Cine implementează idiotenia? Primăria Capitalei, cu sprijinul BERD și cu multe tabele frumoase în Planul de Acțiune pentru un Oraș Verde. Pe hârtie e minunat: totul digital, smart, sustenabil. În realitate, e ca și cum ai pune un sistem de alarmă scump pe un cotet de gaini.

Rezultatul? Cei cu bani își vor lua mașini hibride și ocolesc regula. Cei fără, vor fi obligați să plătească zilnic ca să-și ducă copilul la grădiniță. Adică exact ca în Londra. Taxe pentru săraci, bonusuri de imagine pentru elitele locale. Tipic.

Și când va veni momentul să întrebi „dar de ce plătesc 50 de lei pe zi ca să merg cu Loganul la muncă?”, ți se va răspunde cu superioritate morală: „pentru că poluezi, dragă”. În timp ce ditamai SUV-ul hibrid cu motor de 2500 trece nestingherit, pentru că are etichetă verde. Saracule!

Pentru că tu ai mașină veche că ești hipster, nu că nu îți permiți una nouă, da? Statul știe asta, dealerii de mașini care fac lobby pentru asta, cum e șeful de la Dacia România, știu și ei. Nu știu cum dracu, dar mereu cu ecologia asta noi plătim tot, nu ajută cu nimic și nu schimbă cu adevărat clima!