De ce nu se revoltă rușii?

Când privești Rusia din afară, ai impresia că trăiești într-un film cu un final previzibil: război prelungit, sancțiuni dure, o economie sufocată, resurse stoarse și un lider autoritar. Formula clasică spune că așa ceva duce la revoltă populară. Așa a picat țarul în 1917, așa s-a prăbușit și Uniunea Sovietică în anii ’80. Și totuși, în 2025, la aproape trei ani și jumătate de conflict în Ucraina, Putin stă încă la peste 80% în sondaje. Rușii nu se revoltă. De ce?

Mai întâi, pentru că opoziția nu mai există. Sau mai exact, există doar pe hârtie. Așa-numita „opoziție de sistem” e formată din partide care mimează critica, dar joacă în același cor. Opoziția reală, cea a lui Navalnîi și a altora, a fost eliminată prin închisori, exiluri sau, mai direct, prin cimitire. Ce a mai rămas este opoziția tăcută, oamenii care își văd de viață și înghit în sec, fără să iasă în stradă. Alegerile din martie 2024 au confirmat acest peisaj: partidul Rusia Unită a câștigat peste tot, chiar și acolo unde altădată se mai auzea o voce disidentă. Sistemul și-a făcut „update” și acum singurul buton disponibil pentru alegători e „Accept Terms & Conditions”.

Pe partea economică, lucrurile arată mai rău decât le simte omul obișnuit. Bugetul apărării va ajunge la 13 trilioane de ruble până în 2028, adică peste 150 de miliarde de dolari, iar cheltuielile de război mănâncă deja între 6 și 7% din PIB – enorm pentru o economie de talia Rusiei. Deficitul bugetar pe 2023 a fost de 2,3% din PIB, iar pentru 2024 estimările sunt chiar mai proaste. Cu toate acestea, rafturile din magazine nu sunt goale, iar salariile și pensiile încă vin. Inflația de 7–8% e deranjantă, dar nu apocaliptică. Rubla e ținută în viață cu perfuzii, dar încă respiră. Concluzia rușilor obișnuiți: „E greu, dar nu e ca în anii ’80. Nu murim de foame”.

Un alt detaliu important: Putin a avut grijă să-și transforme veteranii de front în zid de protecție. Cei care se întorc primesc salarii peste medie, locuri în administrație și un statut social ridicat. Programul „Vremea Eroilor” i-a pus pe un piedestal, făcându-i nu doar soldați, ci modele pentru restul populației. Iar când eroii oficiali sunt colegii tăi de muncă sau vecinii tăi, nu mai e atât de simplu să spui „jos războiul” – ar suna ca și cum ai scuipa pe sacrificiul lor.

În paralel, Kremlinul a umflat un val de naționalism cultural. Pe rețelele rusești s-au viralizat costumele tradiționale, cântecele populare și broderiile cu motive vechi. O cântăreață de folk uitată de lume, Nadejda Kadîșeva, a redevenit vedetă națională. Moda urbană a început să copieze motivele populare, totul sub semnul „renașterii rusești”. Este o formă de terapie colectivă: oamenii se agață de identitate și mândrie culturală pentru a trece peste lipsuri și sancțiuni.

De ce nu se revoltă rușii, deci? Pentru că revolta e riscantă, iar alternativa nu există. Pentru că viața e grea, dar suportabilă. Pentru că războiul a fost vândut ca o cruciadă națională, iar patriotismul a prins. Și pentru că orice critică înseamnă și o lovitură dată veteranilor ridicați la rang de eroi.

Dacă privești din exterior, Rusia pare un butoi cu pulbere. Din interior, pentru majoritatea rușilor, e doar un butoi cu apă călâie: neplăcut, dar încă suportabil. Și atâta timp cât Putin reușește să mențină acest echilibru între represiune, patriotism și un trai minim acceptabil, revolta clasică pe care o așteaptă Occidentul nu va veni.

Nu a venit în 2022. Nu a venit în 2023. Nici acum. Și probabil nici mâine.