Salut și bun venit la un nou episod din podcastul Derapaje. Astăzi vom discuta despre roboți AI și despre cum vor rămâne oamenii fără joburi, pentru că este un subiect care, din ce văd, nu este foarte dezbătut. Nici măcar de noi, ăștia din IT, care avem o idee destul de clară despre ce urmează. Sau, poate, nu se vrea dezbătut.
Și asta nu înseamnă o teorie a conspirației, ci mai degrabă o dorință a sistemului de a nu induce panică. Pentru că, în ciuda bancurilor cu „ha-ha-ha, ne ia AI-ul joburile, dar nu e în stare să înțeleagă un banc”, transformarea asta chiar se întâmplă.
Nu cum și-a imaginat geniul ăla indian, CEO la IBM, care a dat afară oameni aiurea crezând că o să-i înlocuiască rapid cu AI. Dar se întâmplă. Uite, chiar botul ăsta apărut în ultimele săptămâni, Cloud Bot, care e o nebunie întreagă, o să fie începutul unui nou val de AI. Un val care o să aibă un fel de „creieraș” separat, prin care o să rulăm unu, două, trei modele de AI, fiecare în funcție de competențe și de ce știe să facă.
Creierașul ăla separat o să aibă memorie. O să țină minte discuțiile, o să știe ce-ți place, o să aibă inițiativă. Cam așa e făcut botul ăsta. Deci e clar o a doua generație de boți, iar ăștia vor putea face niște chestii deștepte tocmai pentru că au memorie permanentă și stochează informația diferit.
Pentru că lumea a trecut deja la următorul stadiu al AI-ului. Nu ne mai interesează să discutăm cu el doar ca să ne facă pisici care bat câini sau alte chestii haioase. Ne interesează să știe ce ne place, ce vrem, ce ne interesează, să ne aducă informația la nas și să ne ajute concret.
Asta este deja al doilea val în zona asta. Și valul ăsta chiar o să lase niște oameni fără joburi. Iar după asta vin roboții propriu-ziși. Mă uit la ce fac chinezii, care au făcut progrese extraordinare. Mă uit la Boston Dynamics, la Tesla și la alții.
Da, nu pot încă să-ți mănânce orezul cu bețișoare sau să-ți facă pictură pe bobul de fasole. Dar au făcut progrese uriașe, și le-au făcut în doi-trei ani.
Eu cred că, în următorii zece ani, roboții vor fi peste tot. Într-o zi, nu o să-ți mai vină nepalezul la ușă, o să-ți vină roboțelul. Și așa mai departe. Problema care nu se discută, și aici revin la scopul podcastului, este: ce vom face cu oamenii?
Pentru că, ok, le ia joburile. Asta înseamnă mai puține impozite la stat și mai mult șomaj. Și da, o să-mi spuneți că asta înseamnă mai multă productivitate.
Normal, robotul poate să lucreze 24/7, cât timp nu-i schimbi bateriile sau îl ții direct în priză. Dar întrebarea este: ce se întâmplă cu oamenii?
Asta urmăresc eu cu încăpățânare. Pentru că va exista o perioadă în care vor începe să dispară joburi. Oamenii vor intra în șomaj. Teoretic, dacă întrebi sistemul, presa și pe toată lumea, sunt două viitoruri posibile.
Unul „mișto”, cu venit universal, în care oamenii muncesc doar dacă vor, iar dacă nu, au bani să trăiască. Și unul nasol, cu o distopie corporatistă în care corporațiile fac totul, 20% din oameni lucrează pentru ele, iar restul trăiesc la marginea orașului și mănâncă șobolani prăjiți.
Sunt două probleme mari cu viziunea asta. Prima este că nimeni nu spune ce se va întâmpla cu oamenii care vor rămâne fără joburi înainte să ajungem la lumea aia plină de roboți. Pentru că venitul universal e o soluție care apare abia după ce roboții sunt peste tot. Până atunci, nimeni nu explică tranziția.
A doua idee, cea cu corporațiile care fac și dreg, este la fel de stupidă. Pentru că, la sfârșitul zilei, o corporație produce bunuri și servicii care trebuie vândute oamenilor.
Dacă 80% dintre oameni trăiesc prin canale, corporațiile alea cui vând? Ce fac cu banii? Pentru cine mai produc? Ford a fost printre primii care au înțeles asta. De-aia le-a dat oamenilor salarii mai mari și program de opt ore, ca să aibă timp și bani să-și trăiască viața și să cumpere produsele.
Dacă eu sunt Microsoft și am înlocuit totul cu AI, iar 80% dintre clienții mei nu-și mai permit să cumpere Windows pentru că sunt prea săraci, eu cum mai fac bani?
Toate chestiile astea nu se discută. Nu se dezbat. Nu există nicăieri. Și lumea asta se apropie. Nu va fi ceva brusc, gen „mâine, un miliard de oameni fără joburi”. Se va întâmpla treptat, ușor-ușor.
Uitați-vă la Amazon. A dat afară mii de oameni, dar nu pe cei care cărau cutii prin depozite — pe ăia i-a dat demult. A dat din birouri, din alte zone. Și lucrurile se vor automatiza din ce în ce mai mult.
Problema actuală la AI este cât reușesc să țină minte dintr-o conversație. Au un fel de „fereastră de atenție”. Pe măsură ce le spui mai multe lucruri, încep să uite ce le-ai spus la început. Asta duce uneori la halucinații și la răspunsuri greșite.
Lucrurile astea încep să se rezolve. Evoluează. Vor apărea modele cu ferestre mult mai mari, care vor înțelege probleme complexe mult mai bine.
Vor apărea și lucruri medicale foarte interesante. Sunt sigur de asta. Eu, de exemplu, fac biohacking cu AI-ul. Folosesc Gemini, Grok, ChatGPT și acum Claude. Mi-am făcut analizele recent și rezultatele au ieșit exact cum mi-a spus AI-ul că vor ieși dacă iau anumite suplimente.
Repet, nu sunt om de știință. Sunt doar un om care s-a jucat cu asta. Dar progresele vor veni. Poate oamenii vor trăi mai mult. Întrebarea este: cu ce calitate a vieții și câți dintre ei?
Pentru că eu tot nu înțeleg ce se va întâmpla cu masa asta mare de oameni care vor rămâne fără joburi. Din ce vor trăi? Statul abia mai face față pensiilor. Ajutoarele nu vor ajunge.
Probabil că, în unele state, vor apărea revolte, ca ludiții care distrugeau mașini la începutul industrializării. Diferența este că asta ar putea fi prima revoluție industrială care nu creează noi joburi, pentru că produsele ei se pot autoîntreține.
Poți avea roboți care repară alți roboți, îi încarcă, le fac piese, îi întrețin. Nu va mai fi ca atunci când s-a desființat căruța, iar vizitiul a devenit mecanic de tramvaie.
Acum ar putea fi mult mai nasol. Și sunt îngrijorat, pentru că nu se discută despre asta. Nu spun că e o conspirație, dar e clar că trebuie să începem să vorbim despre lucrurile astea, să le dezbatem și să căutăm soluții.
Viitorul nu așteaptă pe nimeni. În câțiva ani, toate astea se vor întâmpla. Suntem într-un moment extrem de important al istoriei.
Voi ce părere aveți? Vă gândiți la lucrurile astea? Vedeți vreo soluție? Chiar sunt curios cum gândește lumea.
Mulțumesc că m-ați ascultat și ne auzim data viitoare. La revedere.
