Salut și bun venit la o nouă ediție a podcastului Derapaje. Astăzi vom vorbi despre măsurile de securitate pe care nimeni nu le acordă României după sfârșitul războiului din Ucraina.
Și, spre uluirea mea, acest subiect nu este dezbătut de nimeni: nici de opoziție, nici de putere, nici de UE, nici de NATO, nici de nimeni. Pentru că, dragilor, să fim lămuriți: vorbim de vecinătatea și de cea mai lungă graniță cu o țară care va ieși dintr-un război în care fiecare va avea arme, în care se va face foamea la greu, în care lumea va sta la lumânare și în care oamenii vor fi disperați.
Și, credeți-mă, ucrainenii sunt la fel de întreprinzători ca și noi și pot fi la fel de nemiloși cum era România în anii ’90, pentru cei care mai țin minte și au trăit acele vremuri. Acum, nu spun că o să ne invadeze Ucraina, să ne lămurim.
Spun doar că este o șansă considerabilă, dată fiind lungimea graniței cu Ucraina și lenea proverbială a armatei, poliției și grănicerilor români, ca unii dintre ei să vină încoace, cu arme sau fără, și să întreprindă diverse operațiuni, să facă diverse afaceri ilegale și așa mai departe.
Cum erau băieții ăia numiți „racheți” într-o vreme, dintre care un număr considerabil erau ucraineni. Și asta n-o spun pentru că n-am ce face într-o seară de luni și vreau să inventez un subiect de podcast, ci pentru că cei care ați trăit în nordul României sau care aveți prieteni pe acolo știți la fel de bine ca și mine ce se întâmplă.
De exemplu, eram în 2019 în Vișeul de Sus și am vrut să mergem pe un traseu turistic, să lăsăm mașina și apoi să ne plimbăm. Proprietarul – era un fel de cabană sau hotel, în fine, o casă mai mare unde stăteam – ne-a atras atenția să nu ne pună naiba să lăsăm mașina, mai ales că era nouă, prin pădure sau pe undeva, pentru că trece granița în Ucraina instant.
Pe urmă am văzut tot felul de chestii ciudate în zona aia: mașini cu numere de Ucraina, conduse efectiv de copii mici. Nu știu pe unde veneau, cum veneau și așa mai departe. Am văzut tot felul de ciudați prin zona aia. Și vorbim de 2019 aici, da? Deci o perioadă în care încă nu începuse războiul, era pace și așa mai departe.
Pe urmă, cei care stați prin Maramureș sau prin Borșa știți celebra poveste cu ucrainenii care au confiscat un camion de lemne sub amenințarea unor Kalașnikovuri, pentru că niște băieți trecuseră cu drujba granița și apoi au venit la casele celor care au făcut treaba asta și le-au explicat că data viitoare nu o să-i mai avertizeze. Și, repet, asta s-a întâmplat în vremuri de pace.
Cum, în vremuri de pace, se plimbau o grămadă de țigani prin pădure, se dădea șpagă la grăniceri să se treacă absolut liniștit în Ucraina, să se vină cu absolut orice de acolo și așa mai departe. Deci, repet, astea nu sunt povești.
Am prieteni în Maramureș cu care am lucrat ani de zile și știu sigur că nu inventează. Deci, repet, astea erau în vremuri de pace. Acum avem de-a face cu o populație înrăită după patru ani de război, deja au intrat în al cincilea.
Avem de-a face cu o populație înarmată nediscriminatoriu. Toată lumea care a vrut să aibă o armă o are și mă îndoiesc că o să o depună foarte repede, pentru că probabil o să fie ca în Serbia, unde știu clar că au arme încă și în zilele noastre, deși, dacă vă amintiți, războiul ăla a fost prin anii ’90.
Și mai ales că văd că Uniunea Europeană se tot agită să îi bage pe repede înainte în Uniune, ceea ce mie mi se pare o nesimțire totală și o lipsă totală de considerație pentru restul țărilor, pentru că n-au nicio treabă cu standardele UE. Sunt exact România în anii ’90 și războiul ăsta nu i-a adus cu nimic mai aproape de standardele UE, din păcate.
Dar dacă, după cum au spus zilele astea niște somități ale Uniunii Europene, o să li se dea niște drepturi ale țărilor membre înainte să fie membri, închizi și tu ochii, s-ar putea ca unul din alea să fie să intre foarte liniștit și în România.
Și asta o să fie o chestie foarte nasoală pentru noi. Pentru că știți că oricum prin granița aia se trece liniștit; acum o să treacă și mai liniștiți prin granița oficială. Nici măcar nu trebuie să se mai obosească să o ia pe cărările de prin munți.
Și Dumnezeu cu mila, pe urmă. Și dacă asta se întâmpla în anii ’90, poate că eram mai pregătiți, pentru că pe vremea aia poliția era mai dură, mai comunistă, mai cum vreți voi să ziceți, dar era un pic mai fermă când făcea ceva.
Acum nu știu dacă ați văzut recent polițiști sau ați avut de-a face cu ei, să vă uitați la ei. Sunt niște d-ăștia pensați, cu unii cu câte o pițipoancă după ei de la un sughiț, ca Damandoi, și pe la țară e și mai jenantă treaba. Deci mă îndoiesc foarte tare că băiețașii ăștia o să facă față unor potențiali foști combatanți din războiul cu Rusia.
Și apoi mai este, bineînțeles, problema: ce facem cu ei după ce îi prindem? Îi trimitem înapoi și vin iar? Îi băgăm pe aici, pe la pușcărie, și îi ținem noi?
Cum se va rezolva chestia asta? Și cum de nu vorbește nimeni despre ea? Pentru că este un scenariu clasic. Întotdeauna, după ce se oprește un război într-o țară, economia e la pământ, oamenii sunt disperați, oamenii se întorc de pe câmpul de luptă, iar sindromul post-traumatic nu e ceva cu care te joci.
Adaptarea la societate este mult mai grea după aceea. Iar oamenii ăștia vor avea zero probleme să comită crime, să facă trafic de droguri, prostituție sau orice le va aduce un ban, pentru că trebuie să-și țină familiile în viață.
Și asta e foarte greu de făcut într-o țară care, pe lângă faptul că e distrusă economic de război, începe să fie distrusă și ca infrastructură. Rușii bombardează tot mai mult punctele de înaltă tensiune, de electricitate și diverse alte structuri.
Nu mai bombardează, de exemplu, centrala atomică, dar bombardează structurile care o leagă de rețeaua națională de curent. Rezultatul este cam același. Uniunea Europeană are alte standarde în domeniu, are alte mecanisme, nu o să poată să-i ajute prea tare pe tema asta.
Și chiar dacă vor încerca să-i ajute, Kievul este cam în adâncime ca să-i dai electricitate foarte rapid. Deci problemele vor dura chiar și după ce se va încheia pacea asta, care oricum cred că va mai tărăgăna niște luni de zile, pentru că Zelenski are de ales între a fi strâns de gât de Trump sau a fi strâns de gât de extrema dreaptă din propria țară, care nu vrea niciun compromis cu Rusia.
Deci eu zic că este un moment bun să ne gândim la interesele României, strict ale României, în cazul ăsta, și să ne gândim și la ce se va întâmpla după acest război.
Voi ce părere aveți?
