Fara ipocrizie despre capitalisti, firme si profit!
“Capitalistii e nasoi” urla toti somerii de stanga, cu alergie la munca, de pe intreaga planeta. “Fac totul pentru profit si profita de bietii oameni care muncesc!” Bine, cum stiu activistii ce e munca, ramane un mister pentru noi toti, dar asta o e alta discutie.
Alternativa capitalismului e si mai horror si nu are sens sa o dezbatem aici, ca am avut timp din 1944 pana in 1989, sa ne prindem ca nu merge. A si va rog, nu incepeti cu nu a fost “comunism real” ca treaba este mereu asa, de fapt:
Acum ca am lamurit aceasta problema, haideti sa discutam partea cu “capitalistii e nasoi si suge sangele poporului”, atat de draga unora.
Aparent, cea mai mare vina a capitalismului este goana dupa profit si lipsa unei conduite morale, de management a consecintelor acestei eterne cautari a banilor. Pentru asta insa, avem guverne si agentii si ele ar trebui sa isi faca treaba, iar daca nu o fac, e vina noastra ca stam ca curcile si suportam.
Niciodata nu e vina politicianulul ala sau a insitutiei aleia, este a cui ii lasa. Adica a populimii, a noastra! Sa nu aveti iluzia ca este a altcuiva, da? Deci daca “suge sangele” e pentru ca sunt lasati de noi.
Intre comunism si capitalism alegerea e clara, dar asta nu inseamna ca gata, capitalismul e perfect! Nu, o sa fie mereu cineva care va incerca sa triseze, sa ascunda, sa incalce legea pentru bani. Sa f…e meciul, cum se spune prin Ardeal! Dar s-a demonstrat in ultima suta de ani ca nu crapi de foame ca in comunism, sau ma rog, nu crapa atat de multi si nu atat de rau. Sa nu mai vorbim de executii in masa.
Acum legat de firme si goana dupa profit, e o cantitate enorma de ipocrizie in discursul asta si aici doream sa ajung de fapt. Haideti sa va dau un exemplu concret de "capitalist veros”: eu. Ca sa intelegeti ca si la nivelul nostru de saraci, sunt aceleasi mecanisme ca la baietii aia care merg cu avioane si Rolls-uri, doar ca acolo e mai vizibil.
Eu am cumparat actiuni la Upwork, cand au inceput sa mai scada, ca stiam compania si business-ul si am zis ca e de viitor, desi nu profitul era punctul lor forte. Mi-am asumat un risc, cu niste bani munciti de mine, ca orice investitor. Bine, nu am bagat milioane, ca nu ii am si nici banii de mancare sau de intretinere. Nu scriu asta, dintr-un cort din fata fostului meu apartament, sigilat de banca recent.
Acum situatia Upwork in piata nu e forte fericita, ieri au anuntat ca dau afara 15% din forta lor de munca iar actiunile-s destul de jos. Ca fost freelancer acolo, nu mi s-a parut amuzanta ideea, ca stiu ca nu e misto sa te trezesti fara job. Ca om care pierde bani daca nu isi revin, a fost un semn ca fac ceva totusi.
Desi nu sunt convins de relevanta concedierilor, care pare random, ca la Google, sa fie ceva acolo pe lista. Dar e semn ca misca ceva. Si fix de asta si dau intr-o prima faza oameni afara. E cea mai simpla mentoda sa te faci ca faci si sa umbli la cheltuieli. Intrebarea e cati din aia au fost concediati pe merit sau nu.
Ah, daca incep sa creasca pe bursa iar, imi pasa foarte tare tare daca erau 25% concediati sau 15%? Sincer nu, pe mine ma preocupa investitia si nu-s veun magnat milionar, da? Sau tocmai de aia, cateva mii de dolari pierdute ma dor:))
La fel cum pe toti care au investit in diverse firme, ii preocupa doar asta. Sunt fonduri de pensii si economii de o viata bagate in actiuni, iar toti care le detin vor sa auda un singur lucru: profit. Ne face asta nasoi? Cine nu vrea profit? Sa duca o viata mai buna, sa-si trimita copiii la scoli bune, sa aiba acces la servicii medicale de calitate, nu ca la Regina Maria, etc.
Nu zic sa distrugi planeta pentru asta si sa sapi cantitati enorme de pamant cu forta de munca minora, pentru a face baterii electrice pentru EV-uri vandute la suprapret, cum militeaza multi. Trebuie sa fie un echilibru acolo si o legalitate, dar si un profit la sfarsitul zilei. Aici a gresit si comunismul si de aia nu va merge niciodata! Pentru ca platitnd pe toti la fel si inducand astfel o blazare la profit, scade dorinta de implicare si succes. Foarte simplu, timpul trece, leafa merge, cum suna intelepciunea populara in epoca de aur.
Dar dorinta de profit, daca am lasa ipocrizia deoparte, este ceva absolut normal si o avem cu totii care ne dorim sa o ducem mai bine. Si e ceva super firesc sa iti doresti sa o duci mai bine, nimic rusions acolo! Tot curentul asta care o condamna este unul ultra-ipocrit, bazat exact pe cercul din poza de la inceputul articolului si promovat de tot soiul de lepre lenese, experte in nimic.
Asa ca haideti a spunem lucrurilor pe nume si sa lasam virtutile imaginate si justitia sociala inutila: e ok sa vrei profit! Asa functioneaza civilizatia umana, pe dorinta de mai bine, mai sus, mai frumos, mai bun si mai gustos. Orice altceva e dubios si ascunde un pericol mult mai mare decat cele aduse de capitalism. Sa lasam gargara, zic!
Eu aş considera capitalismul ca modelul economic al unei filosofii: liberalismul.
În Evul Mediu, bogăţia lumii era văzută ca o plăcintă, nu foarte mare şi clar delimitată – astfel încât o felie mai mare a cuiva se contrabalansa obligatoriu cu felia mai mică a altcuiva. Era o situaţie firească, larg acceptată şi, în general, de necontestat. Asta a permis formarea şi extinderea imperiilor, cu armate uriaşe de soldaţi ori muncitori trăind la limita subzistenţei – care doar rareori se răzvrăteau împotriva celor care îi conduceau, nefiresc de bogaţi prin comparaţie.
Liberalismul susţine, însă, că fiecare individ este îndreptăţit la o felie cât mai mare – şi, pentru asta, plăcinta poate şi trebuie să crească tot mai mult, pentru a ajunge la fiecare. De aici imperativul creşterii economice neîntrerupte.
Prin urmare, liberalismul a intrat în conflict şi, inevitabil, în coliziune cu imperialismul – rezultând baia de sânge a Primului Război Mondial. Marile puteri credeau că e mai uşor să cucereşti cu forţa o parte cât mai mare a globului, decât să uneşti mapamondul prin intermediul comerţului liber şi paşnic. Măcelul fără precedent a arătat însă omenirii preţul îngrozitor al imperialismului – şi liberalismul a supravieţuit momentului Franz Ferdinand (declanşatorul formal al conflictului).
A urmat momentul Hitler, în anii ’30-’40, când fascismul a părut o vreme irezistibil, prin aspiraţia sa la condiţia superioară a omului: supra-omul (Der Übermensch).
Victoria în faţa acestei ameninţări nu a făcut decât să o anunţe pe următoarea. În perioada Che Guevara, între anii 1950 şi 1970, părea că liberalismul era pe ducă şi viitorul aparţinea comunismului. Comunismul este de acord că plăcinta poate şi trebuie să fie tot mai mare, dar susţine că toţi indivizii trebuie să primească felii la fel de mari (sau la fel de mici, depinde din ce unghi priveşti lucrurile).
În cele din urmă, comunismul a fost cel care s-a prăbuşit. Supermarketul s-a dovedit a fi mult mai puternic decât gulagul. Povestea liberală s-a dovedit a fi mult mai maleabilă şi mai dinamică decât oricare dintre rivalele sale, având câştig de cauză în faţa imperialismului, a fascismului şi a comunismului, întrucât a adoptat unele dintre cele mai bune idei şi practici ale acestora. În special, povestea liberală a învăţat de la comunism să lărgească cercul empatiei şi să preţuiască nu numai libertatea, ci şi egalitatea.
Acestea fiind spuse, cred că e limpede pentru toată lumea: capitalismul nu e perfect (şi, prin extensie, nici liberalismul). Însă este, de departe, răul cel mai mic – la care putem aspira în momentul de faţă, cel puţin. Dar poate să devină de neînţeles pentru un popor încă marcat de tarele comunismului, un popor care, în cea mai mare parte a ultimilor 33 de ani, n-a făcut decât să pună alte pălării (democraţie, capitalism) aceleiaşi Mării comuniste.
Profitul nu este rau, dar ce este rau e sa angajezi cu galeata (vezi companiile mari in 2020) ca apoi un an mai tarziu sa dai afara cu vagonul. Este rau sa concediezi 25% din angajati ca peste 6 luni sa cauti sa angajezi altii 30%. Si "este rau" in primul rand pentru companie nu doar pentru "forta de munca" afectata.
Ce mai este rau, e ca (cel putin pana acu' 6 luni - 1 an) era f. ok ca diverse fonduri de investitii, VC si ce mai vrei tu, sa toace bani in "proiecte" (multe dintre ele fara nici o utilitate) doar in speranta ca o sa dea marea lovitura, dar daca te duceai si le ziceai sa bage a 10-a parte din suma doar ca sa plateasca salariile unor angajati dintr-un proiect care nu mai era interesant si urma inchis - asta era inacceptabil.
E ca si cum ai fi zgarcit cu sanatatea si educatia ca alea costa si nu intorc banii imediat, dar ai baga banii la alba-neagra ca acolo e pontetial de ROI. Si cam asa s-a condus economia (si ITul) ultimii 10-15 ani.