Am tot spus - si probabil o sa mai repet pana la sfantu-asteapta: nu (mai) exista un SISTEM de invatamant romanesc. Speranta mai ramane doar in combinatiile de:
1. Pedagogi talentati, care sunt capabili sa inteleaga nevoia reala a copiilor, si apoi sa le livreze corect informatia care le trebuie. Deci oameni care cresc alti oameni, nu pro…
Am tot spus - si probabil o sa mai repet pana la sfantu-asteapta: nu (mai) exista un SISTEM de invatamant romanesc. Speranta mai ramane doar in combinatiile de:
1. Pedagogi talentati, care sunt capabili sa inteleaga nevoia reala a copiilor, si apoi sa le livreze corect informatia care le trebuie. Deci oameni care cresc alti oameni, nu profesori care indeasa informatie pe nerasuflate, doar ca sa ingrase o nota de admitere la liceu.
2. Copii inteligenti si - poate mai important - AMBITIOSI, capabili sa se puna singuri si devreme pe un drum, capabili sa discearna in noianul de informatie bruta care-i inconjoara si sa asimileze informatia care le foloseste pentru a parcurge drumul acela (sau a-l corecta).
3. Parinti capabili si dispusi sa intervina acolo unde copilul are nevoie de ajutor (atentie, NU ma refer la pile, spagi, interventii - ci la parinti care, indiferent de situatia materiala, sunt acolo cand mai trebuie tras de copil sau de profesor).
Din pacate, aceste combinatii sunt din ce in ce mai rare.
Si povestea poate fi extinsa si la alte asa zise sisteme - cele mai vizibile de pe strada fiind cel medical si cel al politiei.
Chiar am gasit in cartea pe care o citesc acum o chestie care se potriveste: "o imbinare de neomenie si birocratie care da neomeniei o infatisare si mai neomenoasa".
...problema e CĂ CArtea (scuzati, dar fara universitati in Top 1000, mai avem pretentii la cum n-e exprimam?) se referea la aparatul administrativ german sufocat de nazism si ingropat de bombardamentele aliatilor in cel de-al doilea razboi mondial -- dar replica se aplica foarte bine aproape 80 de ani mai tarziu, in Romania anului 2023.
Am tot spus - si probabil o sa mai repet pana la sfantu-asteapta: nu (mai) exista un SISTEM de invatamant romanesc. Speranta mai ramane doar in combinatiile de:
1. Pedagogi talentati, care sunt capabili sa inteleaga nevoia reala a copiilor, si apoi sa le livreze corect informatia care le trebuie. Deci oameni care cresc alti oameni, nu profesori care indeasa informatie pe nerasuflate, doar ca sa ingrase o nota de admitere la liceu.
2. Copii inteligenti si - poate mai important - AMBITIOSI, capabili sa se puna singuri si devreme pe un drum, capabili sa discearna in noianul de informatie bruta care-i inconjoara si sa asimileze informatia care le foloseste pentru a parcurge drumul acela (sau a-l corecta).
3. Parinti capabili si dispusi sa intervina acolo unde copilul are nevoie de ajutor (atentie, NU ma refer la pile, spagi, interventii - ci la parinti care, indiferent de situatia materiala, sunt acolo cand mai trebuie tras de copil sau de profesor).
Din pacate, aceste combinatii sunt din ce in ce mai rare.
Si povestea poate fi extinsa si la alte asa zise sisteme - cele mai vizibile de pe strada fiind cel medical si cel al politiei.
Chiar am gasit in cartea pe care o citesc acum o chestie care se potriveste: "o imbinare de neomenie si birocratie care da neomeniei o infatisare si mai neomenoasa".
...problema e CĂ CArtea (scuzati, dar fara universitati in Top 1000, mai avem pretentii la cum n-e exprimam?) se referea la aparatul administrativ german sufocat de nazism si ingropat de bombardamentele aliatilor in cel de-al doilea razboi mondial -- dar replica se aplica foarte bine aproape 80 de ani mai tarziu, in Romania anului 2023.