Suveraniștii, progresiștii și manipularea colectivă: o analiză de psihologie socială a României de azi

Mi se pare fascinant să analizez, din perspectiva psihologiei sociale, ce se întâmplă în aceste zile în România. Nu vorbim doar despre politică, ci despre mecanisme profunde de percepție, manipulare și autojustificare psihologică, care devin din ce în ce mai vizibile în spațiul public.

Unul dintre cele mai interesante fenomene este imaginea construită artificial în jurul așa-numiților „suveraniști”. Folosesc termenul pentru că este deja încetățenit, deși am serioase rezerve față de el și față de felul în care este folosit.

Cine sunt, de fapt, „suveraniștii” și cine îi definește?

În discursul dominant, mai ales în zona progresistă, pro-UE sau votantă USR, „suveranistul” este prezentat ca o caricatură: un bărbat de 50–60 de ani, cu trei dinți în gură, șomer, eventual boschetar, analfabet, care vrea „turul doi anapoi” și care este, prin definiție, prost și periculos.

Problema este că această imagine nu are aproape nicio legătură cu realitatea. Nu toți suveraniștii sunt anti-UE. Eu, de exemplu, mă identific ca suveranist și nu sunt anti-Uniunea Europeană. Sunt anti-gruparea care a pus mâna pe UE în forma actuală și care o duce, din păcate, într-o direcție profund greșită.

UE a fost un proiect bun. Reformabil. Funcțional. A adus beneficii reale. Dar nu în forma de federație rigidă, cu decizii luate de structuri nealese, ruptă de realitățile naționale. Asta nu este suveranism anti-UE. Este o poziție critică legitimă.

Dezumanizarea adversarului – o tehnică veche de manipulare

Ce vedem acum este o tehnică de manipulare extrem de veche: demonizarea și dezumanizarea adversarului. Cine nu este „cu noi” este „cu satana”. Exact mecanismul folosit inițial în religie și preluat ulterior de toate ideologiile politice.

De ce funcționează? Pentru că dezumanizarea justifică orice. Dacă adversarul este prost, murdar, periculos și subuman, atunci orice abuz devine acceptabil. Inclusiv anularea alegerilor, inclusiv cenzura, inclusiv disprețul deschis.

Din decembrie 2024 încoace, după alegerile evident fraudate, presa de stat, influencerii sistemului, partidele politice și politicienii au lucrat metodic la construirea acestei imagini horror despre suveraniști. Iar rezultatul este vizibil: oamenii chiar cred această poveste.

Suveranist egal Georgescu? O logică infantilă

Un exemplu personal: zilele trecute, pe X, cineva m-a acuzat că fac propagandă pentru Georgescu. Deși am spus clar, în repetate rânduri, că nu am nicio simpatie pentru el, nu l-am votat și nu am de gând să o fac.

Răspunsul a fost simplu și revelator: „Păi nu esti suveranist?”

Atât. Fără alt raționament. Suveranist = Georgescu. Automat. Fără nuanțe. Fără gândire critică. Este dovada clară a unei gândiri tribale induse.

Disonanța cognitivă în masă – un fenomen rar și periculos

Un alt fenomen extrem de interesant este disonanța cognitivă colectivă. Pe scurt, disonanța cognitivă apare atunci când crezi un lucru, dar realitatea te obligă să faci exact opusul. În loc să recunoști contradicția, îți inventezi explicații ca să poți dormi liniștit noaptea.

Exemplul clasic: fumătorul care știe că fumatul îl omoară, dar spune „bunicu’ a fumat până la 90 de ani”.

În România, disonanța cognitivă a atins un nivel pe care, personal, nu l-am mai văzut nici măcar în comunism.

Recesiunea „bună” și logica răsturnată

Vinerea trecută, când a apărut oficial informația că România a intrat în recesiune, reacția sistemului a fost halucinantă. Toți influencerii mari – Mindruta, Gura, Radu Tudor, presa mainstream – au început să spună că este bine că am intrat în recesiune.

Pentru că „oricum trebuia”. Pentru că „ceilalți sunt de vină”. Pentru că „e un pas necesar”.

Și, mai grav, am văzut oameni obișnuiți care spuneau: „Uite, asta înseamnă că se mișcă ceva”.

Nu, nu înseamnă asta. Este absurd să spui că e bine că ești în recesiune, în timp ce guvernarea actuală, de opt luni, nu a făcut decât să mărească taxe, fără să taie nimic din privilegiile aparatului de stat. Cum am spus de asta toamna, dealtfel.

Avem peste un milion de bugetari, o grămadă de sinecuri, agenții inutile, structuri parazitare. Recent am aflat că există inclusiv o „Agenție Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați”. Patologic.

Și totuși, pentru că oamenii sunt bine manipulați, li s-a părut normal și acceptabil că România intră în recesiune.

Când idolii încep să crape

Disonanța a început să se fisureze abia când Nicușor Dan, idolul unei părți din acest electorat, a anunțat că merge la Trump, la ONU, pe persoană fizică, unde a fost tratat, practic, ca un nebun.

Atunci au apărut primele critici. Dar nici acelea nu duc la o concluzie coerentă. Nu sunt de acord nici cu Nicușor Dan, nici cu suveraniștii. Așa că, probabil, vom avea în curând un nou grup care va înjura pe toată lumea, doar ca să-și rezolve propriile disonanțe cognitive.

Concluzie: un experiment social în timp real

Ce se întâmplă acum în România este un experiment de psihologie socială în timp real. Manipulare, demonizare, disonanță cognitivă, tribalism politic, toate la pachet, orice sa tina fragila coalitie la ciolan.

Este fascinant, dar și profund îngrijorător.

Voi ce părere aveți despre tot acest circ?